Pentru a avea o imagine cât mai completa despre ceea ce se întâmpla la Costinesti înainte de ’89, am strâns pentru voi mesajele scrise pe forum deopotriva de artisti si de oamenii simpli care au petrecut acolo macar o vara. Dialogul continua pe forum la Topicul Cetatean de Costinesti. Va asteptam!

La usa Radio Vacantei Costinesti a iesit echipa de baza: Mihai Murat, Mihai Constantinescu (cei doi tehnici despre care a povestit si Diana) Lilian Zamfiroiu si subsemnatul. E perioada de dupa 1985. Anul exact il voi lamuri curand. Cert e, ca fara Lilian, eram primii in statiune (28 aprilie) si plecam ultimii, adica uneori pe 1 octombrie. Cei doi Mihai locuiau la Constanta. Si despre ei trebuie sa mai povestesc. Lilian a ajuns la Ministerul de Externe, dar in acea vreme era colaborator la emisiunile studentesti ale Radiodifuziunii. Era din Rm. Valcea. Un copil bun si descurcaret. Deloc sportiv.

Aici ma vedeti cu un alt tricou important. In 1984 l-a adus Ivan Patzaichin de la Olimpiada.Ivan este unul dintre cei mai fideli prieteni ai Costinestiului. Il voi invita in emisiune si veti auzi povestirile lui. Tricoul il am si azi, dar ma cam strange. Poza e facuta de un fan, asa ca n-am fost atent. Un precursor al paparazzilor de azi. Era printre foarte rarele mele iesiri din "cusca" Radio Vacantei. Normal ca ma uitam dupa fete, pe aleea principala din fata Terasei RVC. Acum acel spatiu e modificat.
Ma uit incruntat pentru ca ieseam foarte rar fara ochelari de soare. Tinuta e motivata de programul meu. Dupa program mergeam pe teren sa joc baschet, fotbal sau handbal, ce se putea. Macar o ora-doua.

Andrei Partos (30 aprilie 2008):

        Costinestiul asa cum l-am gasit eu in '70 era deja statiunea tineretului pentru ca asa a vrut Partidul. Pe parcurs au fost si reguli foarte stricte, persoane de peste 35 de ani nu aveau acces in statiune, asa cum Navodariul a fost statiunea pentru copii. Nebunia la care te referi a existat si inaintea venirii mele, pe vremea taberelor de corturi si evident si dupa sosirea mea acolo. Au cantat acolo Cristalul din Galati si Amicii din Timisoara. Eu am facut primele discoteci asa ca daca te referi la partea muzicala, nebunia a existat din '70 incoace non-stop. Studentii aveau tabara cu locuri obtinute in baza performantelor scolare. Pe langa ei, in statiune veneau si "oameni ai muncii" pana in 35 de ani. La inceput si la final de sezon, soseau "Trenurile tineretului" cu mii de sindicalisti grupati pe judete astfel, in mai si in septembrie, nebunia era aceiasi dar era mai putin studenteasca. Radioul a aparut in '79 in forma de copil mic iar din '81-'82 ca Radio Vacanta Costinesti. De fapt, o statie de radio-amplificare ascultata numai pe plaja. Putem folosi in sfarsit cuvantul exclusiv. Bazele postului oficial RVC le-au pus redactorii si tehnicienii de la Radio-Televiziunea Romana.
La Costinesti am ajuns la final de august 1970 cand formatiile au parasit statiunea, din varii motive, sefii de acolo l-au sunat pe Laurentiu Toma, directorul Casei de Cultura, si acesta mi-a propus sa salvez situatia de acolo impreuna cu colegul meu George Gold. Pe scena de la Ring am realizat primele programe de discoteca improvizata cu magnetofoanele pe scaun si cu un pseudo-mixer la dispozitie.

        La Paraul Rece, tot o statiune a BTT, a existat o vreme o statie mai putin dotata dar eficienta tot anul. Eu am fost detasat acolo din '86 pana in '89 in fiecare iarna.

Statutul prezentatorului de discoteca din perioada 70-90 e total diferit de cel de azi. e un subiect amplu despre care putem vorbi in alt context. In vremea aceea cluburile studentesti si Casele de Cultura erau singurele locuri in care se dansa pe muzica inregistrata sau uneori live. Ca prezentator, eu faceam de toate: mixam piese, actionam efectele vizuale, prezentam, organizam concursuri, jocuri, incercam sa fac animatie. Publicul mergea de regula la discoteci si cluburi, pentru cel care era la pupitru si secundar pentru muzica. De multe ori nici nu se stia numele discotecii dar se cunostea numele omului de la pupitru. Au fost oameni de valoare dintre care amintesc cativa: Andrei Voiculescu, Adrian Marcovici, Silviu Dragoescu, Rica Georgescu, Costel Tutunaru, Bebe Teodorescu, Cristian Madolciu si inca multi altii despre care poate mai vorbim.

        Referitor la muzica pe care o foloseam, la Costinesti accentul cadea pe muzica de dans care insemna in egala masura: blues, pop, rock si disco. La Vox Maris dupa 1982 am avut constant si momente live cu Alexandru Andries, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca, Victor Socaciu, Mihai Pocorschi, Gabriel Cotabita si altii, foarte apreciate de publicul venit la discoteca. La RVC dominau piesele de ascultat, mai rare si eventual mai greu dansabile. In Casa Studentilor am avut seri de dans in care amestecam James Brown, Led Zeppelin, Pink Floyd si Ottis Redding, Sweet, Creedence si hit-uri bubble gum (Sugar-sugar, Yummi Yummi). Cu cat programul era mai divers cu atat iti asigurai un public mai numeros. Nu repetam niciodata programul iar la piesele lente ringul nu se golea cum am vazut ca se intampla in zilele noastre. De ce veneau oamenii? Cred ca din urmatoarele motive: sa fie impreuna, sa faca noi cunostiinte, sa danseze, sa asculte muzica, sa bea si sa fumeze la semi-intuneric. Astept alte motive de la cei care au fost la acea vreme in cluburi si in discoteci.

Periodic, de regula in preajma Serbarilor, se organizau, adica organizam noi, meciuri intre RadioVacanta combinata cu muzicienii (Holograf, Redivivus, etc) contra Divertis. Cu promovare masiva la Radio meciurile aduceau public numeros pentru ca era distractie, nu fotbal pur si simplu. In imagine, incerc sa stabilesc cine e . In picioare, de la stg. la dreapta: A. Partos, Edi Pertosel, Tino Furtuna, tobarul de la Redivivus, Cristi Tudoran (ajutorul meu de la RV, acum mare om de afaceri, coach in economie), micul John, profesor de sport, arbitru, Pompi si fratele lui, luministul de la Holograf, Silviu Petcu, Cristina, viitoarea doamna Grecu, acum stirista la RRA.
Din randul de jos, pe vine, am identificat cateva persoane: Liviu "Monstrul", I.Gyuri Pascu, Catalin Mireuta, Ioan Grosan si I.T. Morar (atunci Ars Amatoria dar colaboratori directi cu Divertis), Diana (Dristor), Toni Grecu si cei doi mustaciosi ale caror nume imi scapa, desi stiu ca unul e nascut la o zi dupa sau inaintea mea. Asta pentru ca serbam impreuna. Sorry. De fiecare data meciurile se terminau cu produse primite de la Vox Maris si cu o scurta petrecere. Apoi fugeam toti la treaba. Se juca mereu dupa terminarea programului meu de la Radio si inaintea activitatilor de seara! Adica dupa 17,00-18,00.

Diana Dristor(30 aprilie 2008):

        Andrei, dincolo de placerea de a gasi forumul tau (cam tarziu, din pacate), bucuria si emotia pe care am incercat-o descoperind acest topic e tare greu de descris, dar cred ca o intelegi... Port, nu doar in gand, dar mai ales in inima, atat de multe amintiri, una mai frumoasa decat alta, si nu doar frumoase... ci amintiri despre o perioada in care, mai mult decat in tot restul vietii, am cunoscut atat de multi oameni frumosi sufleteste, bogati spiritual, oameni care m-au imbogatit si m-au infrumusetat interior...oameni de la care am invatat atat de multe lucruri bune. Sincer, cum am descoperit acest topic am si renuntat sa le mai "inspectez" pe celelalte din forum (deocamdata, sper sa am timp sa fac asta in curand, n-am nici un dubiu ca mai gasesc tentatii "subiective"), si m-am grabit sa ma inscriu/autentific si sa ma bag in seama cu noianul meu de amintiri care au dat navala.

        Amintirile mele legate de Costinesti/Obelisc incep prin 1973, cand eu aveam 5 ani si eram "blatista" in tabara, iar mama era studenta! Am chiar si o fotografie "eu, Obeliscul, si o creanga incarcata de piersici de Nazarcea", din acel an. Pe-atunci, studentii care primeau bilet gratuit in tabara de la Costinesti trebuiau sa presteze si cate o zi de "munca agricola" la cules de piersici (prilej de distractii pe cinste, de altfel). De-atunci, aproape 20 de ani am revenit in fiecare vara la Costinesti. Mama. fiind o studenta exagerat de constiincioasa, nu m-a lasat sa ma bucur prea mult de statutul de "blatista". Contactase insa microbul "Costinesti" si-l transmisese deja subsemnatei urmase, asa ca am continuat sa ne injectam vaccinul estival, instalati in fiecare august la o gazda minunata din sat. Cam pe-atunci am facut cunostinta cu RadioVacanta Costinesti. Sigur ca eram ascultatori fideli, sigur ca programul nostru de plaja era conceput in functie de orele de emisie ale Radio Vacantei, sigur ca masa de pranz era "la ore regulate" - adica numai in cele 2 ore de pauza ale statiei radio, sigur ca soarele nu ardea niciodata atat de puternic ca acum, nici la ora 11 ziua, si nici la ora 16, cand incepea Telex Melody cu Andrei Partos... si sigur ca visam ca, atunci cand o sa fiu studenta o sa vin si eu in tabara la Costinesti. Dar si mai sigur e ca, pe atunci, n-as fi indraznit niciodata sa visez ca, studenta fiind, as putea sa devin "o voce de la RadioVacanta Costinesti", si sa ajung sa impart candva acelasi microfon cu "vocea lui Partos". Si, culmea, in acelasi program!
Hmm... trebuie sa mai revin in acest topic... n-am sa termin niciodata de depanat amintiri! Dar, pur si simplu, desi pic de somn, nu ma pot opri din scris deocamdata...

        Am sa fac aici o scurta introducere (fara legatura directa cu Costinestiul), ca sa fie usor de inteles pentru toata lumea, cum s-a intamplat acest "miracol" care mi-a schimbat mai tarziu cursul vietii.

        In primul an de studentie, pentru ca nu eram niciodata, dar niciodata, in stare sa ma trezesc suficient de devreme, apucam sa intru la primul curs. UTC-ul (sa traduc? Uniunea Tineretului Comunist, din care "cu onor" faceam cu totii parte ca demni urmasi ai "pionierilor") instituise un fel de filtre la intrarile in facultate, filtre care intocmeau liste cu chiulangii - adica cei ca mine, care intarziau la ore sau incercau sa evadeze la o bere cu gasca. Un coleg dintr-un an mai mare, m-a invatat o smecherie: cum ca ar mai exista o intrare "ne-pazita" cu acces direct in studioul radio al facultatii, un studio despre care vag aflasem ca s-ar afla la etajul 2 al facultatii mele, unde cativa studenti faceau emisiuni "pentru camine si cantine". Si...studioul ar fi avut, se pare, o usa de acces direct in holul de la etajul 2. Deci: acces liber in facultate dupa ora 9 catre amfiteatrele de curs, fara sa te ia nimeni la intrebari. Cum nu prea trecea zi in care sa nu trec prin "radio" ca sa ajung la ore, am sfarsit inevitabil prin "a da o proba de voce", ca doar ma imprietenisem deja cu tot grupul de radio-"chiulangii".

        A venit si prima vacanta de vara ca studenta... Panica era generala spre sfarsitul anului universitar. Nu din cauza primei sesiuni "de foc" (in care iti riscai admiterea castigata cu greu), cat din cauza celor 30 de zile pe care TOTI studentii ar fi trebuit sa si le petreaca exersand, in iulie-august torid, "dat din maini pe stadion pentru marea sarbatoare de 23 august". Spagile la doctor nu mai tineau, scutiri medicale erau acceptate numai daca includeau cel putin 2 saptamani de spitalizare, iar asta costa bani, nu gluma. Practica agricola care ne astepta in toamna, la cules de struguri sau, mai rau, la sortat cartofi stricati, era "parfum" pe langa perspectiva de a-ti petrece vara pe stadion fluturand pancarde colorate. Norocul meu ca un alt coleg binevoitor, mi-a dezvaluit trucul: sa ma ofer "voluntar" in a face cele 4 saptamani obligatorii de "abnegatie", realizand emisiuni radio pentru statia de radioficare a strandului studentesc Tei. UTC-ul o bifa la actiuni, iar eu eram taiata de pe lista celor obligati sa se prezinte la data de, in locul de. Patru saptamani "pe strand"... ca sa te joci de-a radio cu muzica buna, pe gustul studentilor (ca doar nu era sa-i tii la plaja cu transmisii de coruri patriotice)... a la da 23 august! Intr-una din acele zile, directorul complexului studentesc Tei mi-a zis in gluma: "maine-poimaine ti-aud vocea la RadioVacanta Costinesti, ca si Marina (Almasan) tot aici a-nceput...". Gluma-gluma, dar... inseamna ca era posibil!

        Despre cum a fost posibil, am de gand sa scriu data viitoare. Nu de altceva, dar chiar mi-e somn, si... imi plac teribil povestile cu "va urma"! Poate nu sunt singura...
PS. Andrei, te imbratisez cu mult drag si mult mult mult dor, si-ti multumesc pentru atat de frumoasele amintiri din care ai sa faci mereu parte!

Andrei Partos (30 aprilie 2008):

        Bun venit Diana! Povestea ta are imagine de serial si fiind foarte bine scrisa, cred ca va avea succes! Sper sa lamuresti forumistii despre legaturile tale cu radioul, cu mine si altele. Recunosc ca aflu acum si eu o serie de aspecte nestiute! Daca fac un efort de memorie, ai fost si musafira in perioada Vineri Noaptea in Direct de la R.R.A. in perioada 1991-94! Gresesc?

Diana Dristor (30 aprilie 2008):

        Bine te-am regasit, Andrei! Sincer, m-a magulit aprecierea "foarte bine scrise" (mai ales cunoscandu-ti exigenta), asa ca am recitit ce am scris pe forum noaptea trecuta si, dupa ce m-am enervat ca am sarit - lexical - (din ne-atentie sau oboseala, ma scuz eu) cateva cuvinte, am ajuns la concluzia ca vartejul de amintiri aproape ca se asterne singur pe (era sa scriu "hartie") display, iar eu ma stradui sa tin pasul cu ele... Pe de alta parte, habar n-am daca "serialul va avea succes", m-as bucura totusi sa fie citit-contrazis-judecat-inteles-contestat-comentat-etc-ceva... Sa... insemne ceva!. Sa nasca ceva... sa mai vrea cineva sa "zgandere" pe careva sa faca/zica "ceva"!
Promit sa postez si "episoadele" ce au urmat, dar nu chiar acum, pentru ca, din pacate, week-end -ul asta e mult mai aglomerat/nesuferit decat mi-as fi dorit, si n-apuc...

        Dar: "Forumisti", credeti-ma (ca sa lamurim legatura mea cu radioul, Andrei, si altele): nimeni nu a reusit atat de tare sa ma enerveze, sa ma invete, sa ma umileasca si sa ma "ingenuncheze", in absolut orice inseamna "radio", prestatie, dedicatie, respect fata de ascultatori, asa cum a reusit Andrei Partos! Cred ca am lucrat impreuna la RadioVacanta Costinesti vreme de 3 veri (ciudate... doua inainte de '89, una dupa), dar e extrem de infatuat/...nt pentru mine sa spun "am lucrat impreuna", desi asa parea pentru unii: de fapt, au fost trei veri in care eu invatam iar Andrei ma invata! Nu prea stiu cum sa explic relatia asta... pentru ca niciodata nu s-a purtat cu mine ca un "profesor stie-tot" si "asa trebuie", dar nu-stiu-cum se face ca, chiar stia tot si mai ales stia ce si cum trebuie... Nu va imaginati ca scriu astea pentru am de gand sa-l magulesc pe Andrei. Pasajul asta, care incepe cu "forumisti", e adresat celor care vor vizita acest forum, nu celui care-l administreaza. Iar pe Andrei nu il poti maguli... eu, cel putin, n-as putea niciodata (mai mult, nu prea stiu pe nimeni care ar putea).

        Ca sa lamuresc deplin legatura mea cu "radio, Andrei, si altele", adevarul e ca eu am invatat "radio" de la Andrei Partos, si (fara nici o rezerva) cred si astazi ca nu puteam avea "dascal" mai bun (si nici mai exigent). Ca, peste ani, nu am fost eu in stare sa folosesc tot ce invatasem...asta e alta poveste. Ganditi-va insa ca eram atunci inainte de '89, nu exista decat Radio Romania (nici nu mai stiu cum se numea exact), iar "radio" pe care Andrei mi-l "preda" era radio 100% "live", era despre cum sa fii "viu" in spatele microfonului, cum sa fii perceput "viu", cum sa simti ascultatorii, cum sa le raspunzi inainte de a fi intrebat, cum sa fii pe gustul lor, cum sa te faci placut de ei. Traiam intr-o lume in care media insemna radio national, televiziunea romana cu buletin de stiri "partial color" si ziarul "Scanteia". Ei bine, in acea lume, exista o RadioVacanta Costinesti 100% live, care avea "muzica-de-muzica", avea Divertis si Andries, avea invitati celebrii si inregistrari live din studio, avea dedicatii muzicale si concursuri traznite, avea VIATA!

        Apropos de inregistrarile live din studio-ul RadioVacanta Costinesti: cati din cei care asculta si azi cu drag "Dracula Blues" a lui Alexe Andries, isi mai amintesc din perioada RadioVacantei Costinesti? Cati din ei au habar ca piesa asta atat de "rea" a inregistrat-o Alexe chiar in studioul RadioVacantei in vara lui '89, cu emotii si dupa grea "munca de convingere" dusa de....nimeni altul decat Andrei Partos? E-adevarat, inregistrarea aia nu a aparut pe nici un album (decat in '90), nici nu avea cum, dar... ce piesa des dorita la radio vacanta era "Tepes"... si nu era nici un alt loc in tara unde ai fi putut-o asculta, decat la RadioVacanta Costinesti!

Iata o fotografie rara, cu Vali Costea solistul grupului timisoarean Amicii. Aici locuim la Vile A ceea ce inseamna ca suntem in 1973 sau 74. In rest am fost cazati la vila B6.Eram la doi pasi de Cabinetul medical. Ne pregateam de un meci demonstrativ cu echipa comandamentului. Aveam un tricou foarte special pe care scrie MAFIA MEANS NEVER BEING ABLE TO SAY YOU'RE SORRY. O frumoasa parafraza la Love Story. Aveam 13 gloante desenate pe piept. Tricoul l-am primit de la un turist francez (atunci mai veneau) si am avut probleme des din cauza lui. Mi s-a spus sa nu-l mai port ca e incitant, provocator. Ei, baietii specialisti in propaganda, nu intelegeau mai mult de Mafia! Au vrut sa-l cumpere zeci de persoane, dar nu l-am dat. Cu Vali am facut multe nebunii, dar nu le spun acum, sa mai ramana si pentru alte ocazii. Mai ales pentru o posibila carte despre anii mei de Costinesti.

Andrei Partos (1 mai 2008):

        Vedetele de pe vremea Costinestiului la care ne referim aici, erau decente si sociabile. Nu toate. Oamenii din trupele rock (si au activat sezoane lungi in Costinesti cateva : Cristal, Amicii, Iris, Compact, Cargo, Holograf, Metropol, Redivivus, s.a.m.d) se opreau la bere, discutau pe alei cu oricine-i aborda. Nu existau oprelisti. La Radio Vacanta veneau oricand, daca-i invitam. Mentionez ca era singurul loc unde se vorbea in direct la microfon! Folkistii aveau aceeasi atitudine. Unii dintre ei erau asimilati locului. Doru Stanculescu e chiar mai vechi decat mine la Costinesti. Vasile Seicaru, Al. Andries, M. Vintila, Stefan Hrusca, V. Socaciu veneau des si dialogau cu oricine dorea. Lumea muzicii usoare era mai rar reprezentata. Doar cand erau spectacole la Teatrul de Vara sau cu ocazia unor evenimente speciale, gen "Festivalul muzicii de dans pentru tineret"(dementa denumire, nu?). Pot spune ca artistii aveau parte de mai mult respect si pentru faptul ca apareau rar la unica televiziune a tarii. Despre multi nici nu se stia ca-s artisti in afara Costinestiului, unde era un public tanar si avizat. Nu ajungeau acolo personajele "protejate", vedetutele de carton, piloasele. Existau , dar acolo nu aveau sanse. Publicul nu ierta facaturile! Nu stiu daca te-am lamurit, dar ma mai intrebi si-ti spun!

        De ce devin oamenii nostalgici cand e vorba despre Costinesti? Ar fi frumos s-o spuna ei. Stefana a amintit unele aspecte. Cealalta Diana a mentionat ceva din spiritul acelei perioade. Ma refer la anii 1982-89. Eu am mai avut o perioada din 1970 pana in 1975 apoi in 1979. Oamenii veneau de placere, a face blatul era un act de normalitate. Blatul la mancare, la dormit, la discoteca,peste tot. Nu veneau copiii de stabi C.C. Ei mergeau la Neptun-Olimp. Nu erau oameni peste 35 de ani. Se canta peste tot. Organizat si spontan in egala masura. Se facea sport non-stop. Atmosfera era diferita 100% fata de cea de azi. Era singurul loc unde ascultai in cadru legal muzica adevarata, nu pe cea de la postul national!Lumea venea adesea din alte statiuni pentru a face plaja la Obelisc si asculta programul nostru. Abia in timp mi-am dat si eu seama cat a contat ce faceam noi acolo. La discoteci se statea la coada pentru a intra. Chiar si cand programul se termina la 22.00 (asa a decis Partidul, sa ne culcam devreme!) tinerii veneau la discoteca de la 18.00 si renuntau la bonurile de masa de seara. Incep sa va fac sa intelegeti de ce devin unii nostaligici cand vorbesc despre acele vremuri? Nu aveai nevoie de Mercedes ca sa cunosti o fata frumoasa, nu trebuia sa faci mii de fitze ca sa legi prietenii, logodne, casnicii pe plaja. Faceai dedicatii, iti dadeai intalnire cu o necunoscuta la Ceas, la Obelisc, la Vox Maris, prin intermediul Radio Vacantei. Si ea venea! .Era un teritoriu unde sistemul represiv nu se simtea. Si toata lumea era constienta de acest aspect.Era un loc-supapa. Eram lasati sa avem impresia ca suntem liberi. Si unii chiar asa am fost. Aveam convingerea ACOLO se poate aproape orice. Daca cineva doreste sa ma contrazica, astept cu mare interes.

Andrei Partos (3 mai 2008):

        In emisiunea de azi noapte Lelut Vasilescu a spus cateva aspecte in plus despre atmosfera Costinestiului anilor 80 ! Cat a contat acel loc pentru Compact, pentru publicul care venea acolo. Ati aflat ca grupul venea la mare la inceput de sezon si pleca in septembrie. Eu veneam inaintea lor, adica in 28 aprilie si plecam uneori la 1 octombrie. E singura trupa care a beneficiat de un fel de vide-clip (alb-negru) filmat pe Epava de la Costinesti. Intalnirile noastre nocturne erau si ele de film. Compactii (in special Lelut si Teo) veneau la Vox Maris care se inchidea mai tarziu decat Tineretului (unde cantau ei). Umorul celor doi era contagios. Si apropo de"vedete", vorbeau cu absolut oricine-i aborda pe aleile statiunii, se asezau la bancuri, la o bere, o gogoasa, un covrig, la povesti cu oameni necunoscuti. Fireste ca si necunoscute! Dar despre acest capitol vom vorbi mai incolo, cand se va pune problema!

Erreway (3 mai 2008):

        Inteleg ca statiunea Costinesti era o oaza de libertate inainte de '89. Dar, domnule Partos, de ce nu a ramas o oaza de bun-gust si dupa '90... Atunci cand ne-au invadat manelele si restul kitsch-urilor. De ce nu si-a pastrat Costinestiul atmosfera? De ce nu a ramas o alternativa la prostul gust promovat pe canalele media? Dvs ati activat acolo si dupa 1990, conform informatiilor de pe wikipedia, de cand au inceput sa se schimbe lucrurile acolo?

        Si mai am o intrebare, aveti poze de la Costinesti? Poate faceti un topic in care sa ne puneti fotografii. Tare mult mi-ar placea sa vad fotografii! Se poate? Multumesc!

Andrei Partos (3 mai 2008):

        Din punct de vedere cultural Costinestiul s-a degradat vazand cu ochii. De fapt doar partea care tinea de BTT. Am fost acolo si in 1990, dar atunci am fost interzis la RadioVacanta de directorul de atunci Vele, asa ca m-am rezumat la Vox Maris, unde lucrurile au mers perfect. S-au vandut, s-au cesionat spatii pe comisioane grase si astfel Statiunea a fost napadita de comercianti de tot felul, cu crezul lor muzical. Nici nu se putea pastra ideea de "capitala culturala a tineretului" decat cu implicarea statului, cu bani multi. S-au pierdut pe rand Festivalul filmului, Teatrului, Serbarile Marii, etc. Asa s-a facut loc prostului gust. Aleile au fost ocupate de tarabe. Manelele au concurat si au castigat pentru o vreme. Tin minte ca in 2002 se taiau cablurile de la VoxRadioVacanta (emitea pe plaja) pentru ca bodegile amplasate semilegal sa dea volumul maxim cu manele! Si structura publicului s-a schimbat substantial. Prostul gust tine de oameni, de cerere si oferta. Din 2004, primarul Traian Cristea a incercat sa mai salveze cate ceva, dar fara sprijin din partea comerciantilor nu poate mare lucru. Comuna Costinesti a crescut enorm turistic si economic, dar a pierdut tot atat in plan cultural. Fiind Cetatean de Onoare al localitatii, nu pot spune ca fenomenul e ireversibil , dar nici departe de asta nu e! Daca vrei sa vezi o oaza de bun gust acolo viziteaza complexul Vox Maris sau Hotelul Stefania. Mai sunt si altele, dar ti-am dat doua exemple. Nu stiu daca raspunsul meu e suficient, dar voi mai completa tabloul cu alte repere. Vom avea si un topic cu imagini si acolo voi profita pentru a va oferi scurte povestiri despre trecutul necunoscut voua. Oricum sistemul centralizat de activitati din perioada anterioara anului 1989 nu poate fi readus niciodata. Nici RadioVacanta nu mai are impact, iar posturile locale(FM-uri) care emit in eter sunt banale, fara forta, fara nerv si fara idei!

Erreway (3 mai 2008):

        Multumesc, Andrei! Cum adica... ai fost interzis la RadioVacanta in 1990???? Pai, si in 1990 se mai practica "interzicerea in anumite locuri"??? Traiam cu impresia ca romanii scapasera de asta in '89 la Revolutie. Bine, eu nu-mi amintesc nimic de la Revolutie (am 19 ani). Constat cu tristete ca ADEVARUL despre acele timpuri ajunge denaturat la noi, astia mai mici... Era o vreme in care urmaream toate emisiunile dedicate acestui eveniment (stii ca, in luna decembrie se fac o gramada de astfel de emisiuni TV) si am ajuns la concluzia ca se cam bat cap in cap informatiile prezentate acolo.
Dar pe tine de ce te-au interzis in 1990? Cum a reactionat lumea la postul RadioVacanta fara Andrei Partos?

Andrei Partos (3 mai 2008):

        Povestea e mai lunga, dar o rezum. Despre acel an au scris cateva ziare, inclusiv Zig-Zag-ul lui Cristoiu. Eu prezentam la RadioVacanta, dar si la Vox Maris. Conducerea Statiunii nu fusese inca schimbata, iar spatiile comerciale n-au apucat sa fie privatizate, cesionate. La inceput de sezon unii tovarasi, speriati ca-si pierd avantajele si locurile de munca i-au pus pe cei mai simpli oameni sa protesteze impotriva "capitalistilor" care vor sa cumpere Discoteca. Eu am cerut salariul corect de la conducere, dar directorul Vele a declarat ca iau prea mult, ca mai primesc si de la Vox, ca nu-i corect. A trimis un Comunicat la Radio pe care "colegii" trimisi de la Radio Romania acolo l-au citit fara ezitare. Pentru ca eu plecand, implicit castigau un ban in plus din sumele care se adunau din dedicatiile muzicale. Eu n-as fi citit pe post o astfel de porcarie niciodata. Dar eu nu am fost student la Stefan Gheorghiu, facultatea ideologica (jurnalistica) a bunilor utecisti si comunisti. Pana in acel moment, erau in fiecare seara la Vox primind avantajele cuvenite colegilor mei. In acel "comunicat" se infiera cu manie autentic proletara faptul ca eu castig prea mult si ca NU mai pot fi la Radio! Si asta pentru ca am refuzat diminuarea salariului. Reactia publicului a fost excelenta. Desi nu era chiar cel din 1989 sau 88. Serile de la Vox au fost o nebunie in acea vara, tocmai pentru ca ramasesem fara cele 6 ore de program. In timp directorasii au disparut, iar Radioul a incaput pe diverse maini. Eu am mai fost in Costinesti in diferite sezoane estivale. Chiar si-n 2002. A fost ultima mea colaborare. Trebuie sa spun ca dupa acest incident, patronul actual al Vox Maris-ului, Nicusor Nastase a preluat si Radioul, asa ca prezentele mele acolo (exclusiv la Radio) i se datoreaza si lui. I-am dus acolo si pe cei de la Radio Bucuresti, in speranta profesionalizarii locului. Oamenii erau interesati sa prinda cazari ieftine si vacante la mare, nu de munca! S-a degradat treptat dar sigur spiritul locului si al postului! Acesta-i episodul, pe scurt.