PSIHOLOGUL MUZICAL

Absentez de pe forum de-o vreme.. Motive independente de mine m-au prins in plasa lor si ma tin captiva intr-o situatie deloc roz. Dar va citesc, atunci cand apuc.
Insa azi..am vrut sa va amintesc ca tocmai incepe Noaptea de Sanziene...cand se deschid cerurile si orice devine posibil..cand va puteti pune flori de Sanziene sub perna sa va visati ursitul
Pentru mine, de multi ani...mai exact dupa ce-am citit Noaptea de Sanziene a lui Eliade, este o noapte speciala in care tot mai cred ca se vor deschide cerurile si totul va fi posibil..
Enjoy your night!

Totul e posibil. Nopţi şi zile mai bune, bre.

Merci.

Si eu ma gandeam azi la Noaptea de Sanziene a lui Eliade.Imi doream un buchet. Sa le am in camera.

In Romania secolului XXI se poate muri cu zile. Daca primesti cadou o boala dn categoria celor incurabile si nu ai apartinatori, atunci mai bine te duci singur la propria groapa, te-asezi in ea si bagi acatiste sa te ia cat mai repede.
Daca ai ghinionul de-a avea o astfel de boala vei afla ca medicul de pe Salvare te intreaba „Aveti vreo cunostinta la spitalul x, pt ca daca n-aveti nu va ducem ca n-o sa va primeasca”. Si-atunci iti cauti repede telefonul si incepe distractia sunatului medicilor pe care i-ai motivat bine de tot pe perioada internarii…. Daca ai noroc si gasesti vreunul care sa si raspunda in week-end..care sa dea telefon la spital..well..atunci esti salvat pt ca abia atunci te duce Salvarea la spital. Altfel? Ramai sa mori putin acasa…

In Romania secolului XXI doctorii buni sunt mici Dumnezei pe sectiile lor..si cum Dumnezeu e Unic..ei nu vorbesc intre ei, pt ca fiecare il ignora pe celalalt. Deci nu vor comunica intre ei. Orgoliile sunt mult mai mari decat starea de bine a pacientului comun. Si-atunci, in rol de apartinator sau de bolnav (daca in acest rol ai norocul sa te mai poti deplasa, desigur..), nu ai altceva de facut decat sa incepi sa faci naveta intre doua sectii, si sa te transformi in punte de legatura intre cei doi, in canal de comunicare. Sa te fereasca sfantul sa nu ai macar vagi cunostinte medicale, sa nu te puna naiba sa nu intelegi ce zice unul dintre ei…pt ca daca ai acest „noroc” poti sa spui Adio oricarei sanse de izbanda. Iti trebuie capacitatea de-a pricepe, rabdare cu carul, nervi de otel, picioare sprintene si o oarecare doza de tupeu. Destul de greu sa le intrunesti pe toate cand toata energia se duce deja pe suferinta celui bolnav. Destul de greu sa faci fata cand oricum stresul situatiei iti creste tensiunea si-ti accelereaza pulsul la cote ingrijoratoare.

In Romania secolului XXI, in spitalele cu cate doi in pat, conceptul de "comnsiliere psihologica" nu exista. Asa ca, daca mai exista ceva sanatos in omul ala deja bolnav, au ei grija sa omoare si ultima bucata de dorinta de-a trai prin cantitatea enorma de stres la care este supus.

Si daca toate astea se intampla cu cineva care-a decartat cateva zeci de milioane in cateva luni..nici nu vreau sa stiu ce se intampla cu cei care traiesc din 7 milioane pe luna si n-au bani de dat in dreapta si-n stanga. Si daca toate astea se intampla cu super intrari la cei mai buni medici in domeniu..nu vreau sa stiu cum este daca nu le ai.


Sper sa-mi amintesc si peste 20 ani ca NU VREAU sa imbatranesc in tara asta. Sper sa imi amintesc si atunci ca NU VREAU sa mor intr-o tara in care ajungi sa-ti doresti sa mori in somn sau lovit de-o masina..orice..numai sa n-ai de-a face cu sistemul medical!

Absolut tot ce ai scris e grav, adevărat, revoltător şi trist! Sistemul e defect de foarte mulţi ani. Poate n-a fost niciodată în regulă, dar s-a degradat în ultima vreme pas cu pas. O spun ca fiu de medic, cumnat de medic (plecat din ţară), tată de medic (plecat din ţară) şi fost psiholog medical, care a lucrat în două-trei spitale şi policlinici din ţara asta. Decidenţii au produs atâtea pagube, încât specialistul, cel care vine în contact cu omul bolnav devine doar un intermediar, un funcţionar, nu cineva care a depus un jurământ. Calificarea morală şi profesională a medicilor scade de la o generaţie la alta, pot spune că de la an la an. Nu mai există diferenţe între atenţie, cadou după un tratament atent şi eficient şi şpagă sau condiţionare anticipată. Mă refer la instituţiile patronate de stat. La clinicile private situaţia e cu totul alta. Dar cine-şi permite să meargă acolo constant?!
Bolnavii cronici au fost mereu priviţi ca un balast, ca o jenă a cifrelor statistice. Sistemul a păstrat această atitudine revoltătoare şi azi. S-a amplificat chiar. Oncologia a fost blocată de un ministru-contabil, nu se respectă minime norme de igienă spitalicească. Acum l-am auzit pe Boc spunând că sunt prea multe spitale, dar nimic despre faptul că în cele la care te referi, stau doi într-un pat. Am foşti colegi care aparţin de spitale de acest gen. Din păcate medicii nu apelează la ei aşa cum s-ar cuveni. Asistenţa psihologică ar trebui să fie obligatorie, nu numai în cazurile de cancer...
Există medici devotaţi, există oameni care-şi fac datoria, dar sistemul a atît de încălcit, infestat, încît e greu să ajungi la ei. În cazurile, la care te referi, cei care suferă mai mult sunt aparţinătorii...atunci când bolnavul îi are...Gradul de cinism al unor medici a crescut alarmant...Sunt foarte prost plătiţi, dar nimeni nu i-a obligat să facă această meserie...Unii pleacă din ţară pentru bani, alţii pentru a fi respectaţi corespunzător pregătirii lor. Cine a rămas?! Ai lansat un subiect grav şi-ţi înţeleg revolta.Sper ca generaţia ta să schimbe ceva, nu să plece lăsându-ne cu "funcţionarii fără suflet", dar în halate albe...
Cînd ştiu cum se purta tata cu sutele, miile de paciente, când ştiu că a plecat Dincolo fără să lase nimic în urmă, când ştiu că-l căutau şi după ce s-a pensionat, atunci motivele supărării mele sunt şi mai mari! Dar, fireşte, erau alte vremuri, iar el a făcut facultatea la Viena! Nu în România secolului XXI...

Trist şi revoltător... Cred că fiecare din noi are experieţe nefericite în familie, legate de izbirea (prelungă şi dureroasă cu sistemul sanitar). Când e vorba de părinţi, resimţim amplificat. Şi lucrurile în loc să meargă înspre bine, că suntem în Europa secolui 21 după cum subliniezi şi tu, merg înspre rău. Eu îţi doresc putere şi, tuturor, sănătate...

N-am fost la concertul Lhasa din Romania, de-acum cativa ani...
Cand s-a dus in alta lume..mi-a parut rau... Mi se paruse ca am timp, ca am tot timpul din lume s-o vad/ascult intr-un concert. N-a fost asa.
Cineva, care a fost la concert, mi-a spus "povestea" care sta la baza piesei "Soon this space will be too small". Si m-a miscat adanc inauntru. Am cautat piesa azi, am cautat versurile... Poate ca asa este. Who knows??!!

Soon this space will be too small
And I'll go outside
To the huge inside
Where the wild winds blow
And the cold stars shine

I'll put my foot
On the living road
And be carried from here
To the heart of the world

I'll be strong as a ship
And wise as a wale
And I'll say the three words
That will save us all
And I'll say the three words
That will save us all

Soon this space will be too small
And I'll laugh so hard
That the walls cave in

And I'll die three times
And be born again
In a little box
With a golden key
And a flying fish
Will set me free

Soon this space will be too small
All my veins and bones
Will be burned to dust
You can throw me into
A black iron pot
And my dust will tell
What my flesh would not

Soon this space will be too small
And I'll go outside

piesa suna asa
http://www.youtube.com/watch?v=hVyyHrMHIHE

Daca nu stiti povestea..o puteti auzi aici, spusa chiar de Lhasa..
http://www.youtube.com/watch?v=D9WtuuoaBgQ

In miercurea in care Mama mea se ducea de pe lumea asta, eram in ultima zi de concediu pe 2010. Diverse drumuri la spitale si tot felul de intamplari m-au facut sa imi consum rapid toate zilele de vacanta. M-am trezit la final de iunie privind (oarecum panicata) catre cele 6 luni viitoare de munca, lafaindu-se si strambandu-se la mine sfidator.
Cam asta mi-era starea cand m-am intors la birou. Aici ma astepta o surpriza placuta: mi s-a spus ca-mi pot lua saptamana viitoare liber chiar daca, teoretic, mi-am terminat toate cele 25 zile de concediu pe anul in curs. Mare si nesperata bucurie. Cand tocmai ma gandeam ca o sa vad marea doar in week end-uri, uite ca se poate si altfel!
Asa ca, de azi, stau toata cu gandul infipt in nisipul plajii si privirea mea moare de sete de mare! DA, sunt dependenta de mare. Poate pentru ca prima oara am tras cu ochiul la ea prin vizorul buricului Mamei mele: era insarcinata cu mine si statea sub pomii ce faceau umbra pe plaja din Mamaia.
Numar zilele si deja stiu exact si locul unde vom sta la plaja si terasele unde vom manca peste si muzicile pe care le voi asculta. Picioare goale, rochii de in, degete jucandu-se in nisip, Aura cu cafeua de dimineata, navoadele pescarilor intinse pe plaja din golf, Samir cu nevasta si cei doi copii-la taraba cu bratari si alte brizbriz-uri, zgomot de valuri ce se sparg de mal, carti citite in pace si-n liniste...
Un lucru imi va lipsi: telefonul dat Mamei, ca sa-i pun sa auda zgomot de valuri...

Iar muzicile care inseamna pt mine mare sunt ele:
Lhasa de Sela - La Maree Haute
http://www.youtube.com/watch?v=bhR-a3NoKpU

Lhasa de Sela- El Desierto
http://www.youtube.com/watch?v=g89Art4L ... re=related
cu ochi pierduti catre locul unde marea se pupa cu cerul...

Manu Chao- Me Llaman Calle
http://www.youtube.com/watch?v=lzZWXUfIyIs

Manu Chao -La Vida Tombola
http://www.youtube.com/watch?v=DHzH3eia ... re=channel
cu dans si cantat cat ma tin plamanii si ras si plans laolalta...

Buena Vista Social Club - Chan Chan
http://www.youtube.com/watch?v=P2dFLlaEaIU
cu dans, de data asta in El Commandante...

Cesária Évora & Marisa Monte- Mar azul
http://www.youtube.com/watch?v=_5OQ37VA ... re=related
cu un pahar de vin rosu...

Zebda - Tomber la chemise
http://www.youtube.com/watch?v=TJR8BdJvNYg

Zebda- Hasta siempre comandante Che Guevara
http://www.youtube.com/watch?v=CSkAfLVSLAQ
cu dans pana la ameteala...

Ismael lo - Tout les femmes sont des reines
http://www.youtube.com/watch?v=OEVUyqcU ... 1&index=36