PSIHOLOGUL MUZICAL

Multumesc Iulia, Emilia, in mare a fost acelasi concert pe care l-am vazut si eu duminica la Bacau, insa atmosfera a fost cu mult mai superba. De-abia astept sa iasa dvd-ul.

ZZ Top
20 octombrie 2009- Sala Polivalenta, Bucuresti

Cand spun ZZ Top ma gandesc automat la rock’n’roll , barbosi, Cadzilla (celebrul Cadillac Seria 62 din 1948), femei cu super picioare... In ce ordine vreti. Cu alte cuvinte eu sunt unul dintre oamenii marcati de imaginea construita de ei in atatia ani de cariera muzicala. Si, desigur, de muzica lor. Si de tehnica impecabila de interpretare.
Asa ca aseara, cand am ajuns la Polivalenta, aveam dejà in mine emotia de dinaintea “primei intalniri” a unui iubit cu care am "vorbit" multa vreme, dar nu l-am vazut niciodata pana acum. Avea sa-mi placa? Avea sa ma dezamageasca? Avea sa-mi atinga sufletul pe dinauntru sau urma sa ies dezamagita? Dupa cum stiti intalnirile de la care ai asteptari mari sunt riscante...

ZZ Top nu-i doar o trupa bluess sau rock'n'roll, e un brand. Trei barbosi- pt ca doi (Billy, Dusty) sunt posesori de barbi reale, iar al treilea e posesor de nume care compenseaza lipsa barbii naturale. (Frank)

Am ajuns incredibil de bine: la 19.30 eram dejà inauntru.
Cri-Gri pe scena, sala super goala... Liber la bauturi, liber la standul cu materiale promo, liber de jur imprejur... Asa ca am avut vreme de invarteala - cumparat rontaieli, cioco, cascat gura la tricouri (stiti ca era si unul ROZ!!!! Pe care scria ZZ Top? Pe mine rozul ma cutremura…). Am hotarat sa stau cuminte pe scaun, intr-un loc de unde vedeam super bine scena si de unde se auzea exact asa cum doream. Cand s-a auzit ..."schelalaitul" de inceput (habar n-am cum sa-i spun altfel) am vazut lumea intrand, zona de jos umplandu-se incet-incet… Stiti soneria aia care te-anunta la teatru ca pauza s-a sfarsit?? Ei bine, in locul ei am avut parte de acest "urlet" (nah ca nu i-am mai zis schelalait)…
Si a inceput. Mai tarziu de ora anuntata (20.00), dar n-as putea sa va spun exact cand pt ca-luata de val- am uitat sa ma uit la ceas. Undeva intre 20.15-20.30 cred…

Cei doi texani au facut un adevarat spectacol. Ne-au purtat prin bluess si rock’n’roll, au interactionat super misto cu publicul, au vorbit in romana, au schimbat chitare, s-au miscat in tandem unul cu altul, ne-au servit tot felul de chitibuserii, s-au invitat unul pe altul sa cante, au chemat pe scena cele doua fete sexy, asa zisii “tehnicieni”, care i-au adus palaria lui Billy Gibbons. Sunet puternic, dinamism, tot ceea ce ne-au oferit pe cele 20 albume pe care le-au lansat in aprox 40 ani cariera. Super tehnica de cantat!
Trei ecrane in spate pe care s-au derulat cand imagini live, cand imagini din videoclipurile celebre (evident sincronizate cu piesele care erau interpretate pe scena).
Piese?? Va spun ce reusesc sa-mi aduc aminte (la nume am memorie scurta...asta e..!) Gimme All Your Lovin', Sharp Dressed Man, Pincushion, Got Me Under Pressure, Sleeping Bag, un cover dupa Foxy Lady (Hendrix).
Ei...si credeti c-am mai vazut?? Cei doi lupi ai rock'n'roll-ului cu doua oite sub brat.... Mai exact momentul in care cei doi au aparut cu chitarele lor pufoase... atat de albe si atat de pufoase...si ne-au incantat cu Legs…

Mi-a placut publicul, care, desi n-a fost numeros, a fost de calitate. Am vazut oameni imbracati in piele si cu palarii sau imbracati in blue-geans…cantand, dansand, inregistrand cu telefoane, fotografiind.
Langa noi erau un tata cu un pusti de vreo 10-12 ani: tata si fiu mimau impreuna acorduri de chitara sau schemele de pasi ai celor doi.. Asa au tinut-o toata seara. Aveau fete pline de lumina si erau tare simpatici.
Langa scena si-a facut aparitia si un "grup de fani barbosi"- cu alte cuvinte cu barbi false atarnate pe fata.


Exprimarile gen "o legenda vie" imi displac profund si, totusi, cred ca exact asta am vazut/auzit aseara la Polivalenta. Ne-au incalzit sufletele intr-o seara friguroasa si-au rockait o sala mult prea goala pentru ceea ce meritau baietii astia! Mirarea mea asta a fost: oare doar astia suntem cei care indragim ZZ?? Oare nu-s mai multi? Oare prezenta redusa a tinut de promovare sau…?? Mi-a parut foarte rau ca n-a fost sala plina. M-am bucurat ca publicul a fost foarte viu.
La plecare- ca de obieci la Polivalenta- am stat vreo 40 minute pana sa iesim din parcare. Dar atmosfera era super misto: oamenii mai stateau langa masini, cu piesele ZZ razbind pe usile deschise, povesteau, fumau, cantau si se mai leganau putin...parca nedorind sa se desprinda asa de repede de atmosfera serii.

ZZ Top la Sala Polivalentă – 20 octombrie 2009

19.45. Agitaţie mare în faţa Sălii Polivalente în ciuda orei înaintate (concertul era programat pentru 20.00). Pe scări oamenii fumau, se aşteptau unii pe alţii sau discutau problemele importante ale ţării. La toate intrările se formaseră cozi. Câţiva întrebau de unde pot cumpăra bilete. Recitalul Cri Gri se încheiase. Surprinzător (sau… poate nu) oamenii habar nu aveau că a fost o trupă în deschidere.

Ciprian (29 de ani, Bucureşti): “N-am ştiut că e o trupă în deschidere. Am venit acum pentru că ora de începere a concertului ZZ Top este 20.00. Chiar am fost bucuros că pot ajunge la timp fără să mă învoiesc de la muncă”.

Marina (35 de ani, Bucureşti): “Cri Gri? Habar n-aveam. Nici nu cunosc trupa. Eu am venit pentru ZZ Top. Sper să fie aici cât mai mulţi oameni! Sunt bestiali tipii ăştia!”

Am făcut un scurt sondaj pentru început. I-am rugat pe spectatori să spună o piesă care le vine în minte în acel moment. Iată ce a ieşit:

Gimme All Your Loving (26)
Sharp Dressed Man (24)
Tush (20)
La Grange (19)
Rough Boy (18)
Legs (15)
Velcro Fly (11)
TV Dinners (9)

Se sting luminile în sală şi publicul ia foc. Urc rapid câteva trepte pentru a vedea scena mai bine. Prima impresie contează într-adevăr foarte mult. N-am să uit niciodată imaginea de început a concertului: luminoasă, clară, caldă, spectaculoasă. De altfel, cred că aşa aş putea rezuma seara din 20 octombrie. Billy în dreapta, Dusty în stânga, Frank la mijloc, pitit după baterie… Şi ce baterie. Mi-au picat ochii pe capetele de mort care salutau publicul cu priviri „duioase”. Craniile aveau cicatrici în formă de “Z”. Nu este exclus ca după un astfel de concert, să descopăr, în urma unei radiografii, că am căpătat şi eu una. Şi nu mi-ar părea rău!

“Turn on, tune up, rock out”

Concertul a început cu piesa “Under pressure”. Piesele lor te bagă în ritm chiar dacă îi asculţi pentru prima dată. Muzica lor e ca o locomotivă care te duce cu viteză maximă spre o destinaţie neştiută, iar la final îţi pare rău că s-a terminat plimbarea.

Am văzut persoane care trăiau la intensitate maximă fiecare solo al lui Billy Gibbons, am văzut oameni care ştiau versurile tuturor pieselor, dar şi pe unii care stăteau nemişcaţi, privindu-i pe cei trei ca pe nişte zei. “Îi aştept din tinereţe. Am acasă şi discuri de vinyl cu ei. Mă uit la ei şi aproape că nu –mi vine să cred că sunt aici. Mi s-a împlinit visul”, spune emoţionat Laurenţiu Nicolae (55 de ani, Bucureşti).

“Cred că blues-ul este compus din sentimente, fineţe şi teamă”

Lucrurile intraseră pe un făgaş normal. Cei trei cântau, publicul era din ce în ce mai activ, toată lumea se simţea bine. Nu a existat dialog cu publicul până în momentul în care Billy a rupt “lanţul normalităţii” invitând-o în scenă (în limba română) pe “prietena” lui Denisa. A urmat un dialog savuros în româno-engleză şi parţial franceză şi spaniolă.
Denisa: “Bună Billy! Bine ai venit la Bucureşti! Te simţi bine aici?”
Billy (după o mică pauză): “Oui… Si… Da! E vremea pentru blues!”
Denisa: “Unde îţi este pălăria de blues?”
Considerând că prietena lui are dreptate, Billy îşi cheamă tehnicienii. Spre uimirea tuturor şi bucuria băieţilor din Polivalentă, pălăria a fost adusă de două fete frumoase foc, mai mult sau mai puţin îmbrăcate. “No more techniciens”, spune Billy fermecat de cele două domnişoare.

Şi-a aşezat pălăria de blues peste cipilica… de blues şi au continuat concertul cu “Future Blues”.

Judecând după reacţia sălii, cele mai aşteptate piese au fost “Gimme All Your Lovin’” şi “Sharp Dressed Man”.

Billy a schimbat chitările de multe ori pe parcursul show-ului. Dar, fără îndoială, cea mai spectaculoasă a fost cea folosită la piesa “Legs”. Şi chitara şi basul lui Dusty erau îmblănite! Da… la ei şi instrumentele au bărbi.

La 21.30 au părăsit scena fără niciun cuvânt. Au avut programate două bisuri. Păcat că la cel de-al doilea, o parte dintre spectatori s-au grăbit spre ieşire.

La final, am cules câteva impresii de la spectatori. Între noi fie vorba, s-a consumat multă bere în timpul celor aproximativ 90 de minute. Aşa că mulţi dintre ei, s-au rezumat în a spune: “Sunt fantastici!”, “Mare trupă, mare concert”.

Cristina M. (44 de ani, Bucureşti): “E cel mai frumos concert la care am fost în acest an. N-am cuvinte să-l descriu. Aşteptam de mult această trupă”.

George (39 de ani, Bucureşti): “ZZ Top rocks. Cine n-a venit a pierdut o super trupă şi un concert pe cinste”.

Lucas (59 de ani, Londra): Sunt un fan vechi al acestei trupei. Îi ştiu de când au apărut la The Old Grey Whistle Test în 1979 sau 1980. Piesele mai noi sunt cam “poppie” pentru gustul meu. Eu prefer piese gen “Jesus Just Left Chicago”… Vreau să spun că sunt extrem de supărat că nu au inclus în turneu din Europa şi Marea Britanie. Dar dacă nu vin ei la noi, venim noi la ei. Şi iată-mă aici.

James (62 de ani, Denver, aflat în vizită în România la nişte prieteni): După un concert ZZ Top mergi acasă cu un zâmbet mare pe faţă. Nu pot să cred că au trecut peste 20 de ani de când i-am văzut ultima oară în concert. Spun tuturor că acela a fost cel mai bun spectacol la care am fost. M-am simţit extraordinar şi în această seară. Muzica a rămas. Rev. Willy G. îşi pierde vocea dar omul încă mai poate cânta. Eu cred că este cel mai mişto tip în viaţă! Pentru cei care nu I-au văzut live niciodată, am un sfat: mergeţi şi nu o să vă pară rău! Îmi amintesc că I-am văzut în Denver prin anii ’70. Gibbons era rănit la o mână dar au cântat. Sunt extraordinari!

Matei (30 de ani, Bucureşti): Îmi place mult ZZ Top şi m-am simţit foarte bine în această seară. Prima piesă pe care am pus-o în maşina mea nouă (prima mea maşină pentru care am muncit enorm) a fost La Grange. Urla în difuzoare! M-am plimbat cu prietenii cu geamurile lăsate jos, ca să audă tot poporul! Este o piesă care pur şi simplu îţi dă forţă!

Ioana (40 de ani, Timişoara): Am venit special pentru acest concert. ZZ Top mi-a plăcut întotdeauna! Este una dintre trupele care m-au determinat să mă uit la MTV. Îmi plac mult videoclipurile lor. Mai ales cele în care loserii sunt ajutaţi să aibă şi ei o întâlnire cu o fată. Piesa preferată este The Eliminator.

Costel (49 de ani, Bucureşti): Am trăit să o văd şi pe asta: ZZ Top în România! Eu sunt şofer şi îi ascult mult pe drumuri. Din punctul meu de vedere este cea mai bună muzică de ascultat când eşti la volan. Păstrez şi acum vinylul Tres Hombres. M-am simţit minunat! Chiar dacă nu mai are aceiaşi voce, Gibbons e tătic!

Cosmin (20 de ani, Bucureşti): Recunosc… înainte de concert nu credeam că ZZ Top mai poate arăta ceva… Am venit din curiozitate şi atât. Dar acum, pot spune cu mâna pe inimă că ZZ Top este încă o trupă cool!

Daniela (53 de ani, Bucureşti): N-ai cum să nu fii captivat de un concert ZZ Top. Au un sound puternic. M-au fascinat, plec acasă în transă.

Călin (45 de ani, Bucureşti): Mie mi-a plăcut cum au cântat deşi prietenii mei spun că Gibbons e prea bătrân şi nu-l mai duce vocea. Eu nu cred că îţi pierzi capacitatea de a cânta dacă înaintezi în vârstă. N-are nicio legătură! Şi Steven Tyler e de-o vârstă cu ei.

Marcel (22 de ani, Bucureşti): Foarte tare concertul! Mi se pare ironic faptul că pe baterist îl cheamă Frank Beard dar este singurul din formaţie fără barbă.

Florin (19 ani, Bucureşti): Cred că este cel mai bun concert pe care l-am văzut în toată viaţa mea. Mi-a plăcut că până şi chitările lor aveau bărbi la un moment dat. Şi Frank mi se pare senzaţional. Cânt şi eu la baterie într-o trupă şi… ce pot să spun? Mi-aş dori să pot cânta şi eu într-o zi, aşa ca el!

Mirela (23 de ani, Bucureşti): Îi înconjoară un aer de mister pe oamenii ăştia. Şi chestia asta îmi place la nebunie. Cred că e din cauza bărbilor! Sunt geniali! L-aţi auzit pe Gibbons? Ce poate să “scoată” din chitara aia! Senzaţional!

Cornelia (28 de ani, Bucureşti): Iubesc muzica lor! Au o combinaţie extraordinară de rock’n’roll şi blues. Au şi simţul umorului. Mi-a plăcut dialogul cu tipa aceea pe scenă.

Tania (21 de ani, Bucureşti): Ăştia sunt singurii bărboşi care îmi plac! Am acasă toate albumele lor! Mi-a plăcut mult de tot concertul, mi-aş dori să mai vină la Bucureşti!

Victor (27 de ani, Bucureşti): Sunt fără cuvinte oamenii ăştia. Mă uitam la ei şi aproape nu-mi venea să cred că sunt împreună de 40 de ani… Şi din câte am înţeles pregătesc şi un album nou! De unde or avea atâta energie? Îi admir mult de tot!

Angela (22 de ani): Sunt americani adevăraţi care ştiu să susţină un show de calitate. Muzica lor îmi place, ascult de mică pentru că ai mei sunt fani la rândul lor. Acum am văzut că au şi simţul umorului. Din punctul meu de vedere, Billy Gibbons este cel mai bun chitarist în viaţă! Mie îmi place o piesă pe care am auzit-o întâmplător, dar pe care nu o deţin. Se numeşte Rita Baloo. Aceea este preferata mea şi chiar mi-aş dori să o am…

Marius (25 de ani, Bucureşti): A fost un concert exploziv. Dusty are o voce fpoarte bună pentru rock, iar Billy are o voce foarte bună pentru blues. Sunt o combinaţie extraordinară. Câte chitări avea Gibbons! Ce mi-aş dori şi eu măcar una…


Şi dacă tot au făcut oamenii referire la bărbile şi la umorul lor, am să închei această povestire cu un citat din Billy Gibbons (n.r. am folosit astfel de citate şi în inter-titluri). Omul explică cu umor de ce, atât el cât şi Dusty, au refuzat o sumă mare de bani oferită de Gillette pentru a se rade:

“Nu o putem face pentru că ce este sub ele, e mult prea urât”.

Set List:

1. Under Pressure
2. Waitin' for the Bus
3. Jesus Just Left Chicago
4. Pincushion
5. I'm Bad, I'm Nationwide
6. Future Blues
7. Cheap Sunglasses
8. Mexican Blackbird
9. My Head's in Mississippi
10. I Need You Tonight
11. Foxy Lady (Jimi Hendrix cover)
12. Brown Sugar
13. Party on the Patio
14. Just Got Paid
15. Gimme All Your Lovin'
16. Sharp Dressed Man
17. Legs
Encore:
18. LaGrange/Sloppy Drunk/BBQ
19. Tush
Encore 2:
20. Tube Snake Boogie

Am gasit pe youtube cateva filmari de aseara, de la ZZ Top. Pentru cei care n-au fost acolo, dar care doresc sa-si faca o idee:

http://www.youtube.com/watch?v=TrjLIMQO ... re=related
http://www.youtube.com/watch?v=G-oFGmU3hAU
http://www.youtube.com/watch?v=3s9hs3SEt9U
http://www.youtube.com/watch?v=dt5ekhiW ... re=related
http://www.youtube.com/watch?v=E-zHoihv ... re=related

Mulțumesc fetelor!

ZZTOP-CONCLUZIILE MELE

*Mi-a plăcut foarte mult ce au scris Stefana şi Iulia...Aşteptam să apară şi alte relatări, pentru că au mai fost şi alţii, chiar cu invitaţii de la noi...Ştiu că vom avea şi fotografii...Voi aşterne la grămadă tot ce-mi vine-n minte...Eu i-am văzut pe texani în Franţa la festivalul Les Eurockennes în 1992...am fost şi la o conferinţă de presă ţinută într-un cort...Băieţii aveau un autobus fabulos, ca-n filme, cu numeroase tipe splendide în jurul lor. *Acum am mers la concert de dragul atmosferei ,pe care o anticipam. În Franţa era un public tânăr şi eterogen, fiind multe nume mari pe afiş...Aici erau numai ei trei...Regret pentru Cri-Gri, dar nu mă mir că lumea n-a ştiut despre deschiderea lor şi nici nu cred că a fost o alegere inspirată din partea organizatorilor.* Pe la 20,10 lumea stătea afară la fumat şi conversaţie, deşi băutura era chiar şi-n sală, aşa cum au povestit fetele...Cred că am salutat atâta lume cât salutam pe vremuri pe aleile de la Costineşti...Holografii cu fraţi, cu neveste sau cu fii, Irişii (unii dintre ei), Gabi Cotabiţă cu telefonul la ureche, oameni din Phoenix, MS, un rocker adevărat revenit în ţară, Marius Baţu,Cristina Trepcea (de la CNA, care m-a informat cu mîndrie că şi-a luat motor), Victor Solomon,A.G. Weinberger, Hanno Hofer, Radu Clondescu de la EMI, Fiţi Arieşanu şi alţi foşti tineri ai vieţii artistice studenţeşti (anii 70-80), Johnny Săndulescu (implicat în organizare, dar şi un pasionat om de muzică), am vorbit extrem de scurt şi cu Marcel Avram (cel care i-a adus pe americani la noi), colegi din R.R.A., Mircea Baniciu cu soţia (mulţumesc pentru transportul acasă, Tetea!) şi mulţi alţii, pe care, din cauza anilor mei, dar şi ai lor nu i-am identificat 100%.
*Mie sala nu mi s-a părut chiar goală. Aproape 4000 de oameni au fost cu siguranţă. Şi s-a băut Tuborg la greu. Şi Coca Cola era sponsor. Nu erau prea mulţi plătitori, asta-i sigur. Intrarea cea mai aglomerată a fost cea cu invitaţii, jurnalişti şi prieteni...* Media de vârstă a participanţilor a fost sigur cea mai mare văzută de mine la un eveniment pop-rock sau blues din ultimii ani. Şi numărul bărbaţilor era net superior...* Cei care au fost, cu excepţia unor curioşi, au ştiut la ce vin...Promovarea n-a fost chiar cea mai inspirată...Ştiu şi cazuri, care se aşteptau ca bărboşii să aibă voci clare, curate...E drept vocile se mai duc la 60 de ani (toţi trei sunt născuţi în 1949), dar starea contează, iar trupa asta a trăit prin sound-ul absolut inconfundabil, prin atitudine...Instrumnetişti fără cusur, au mai avut mici scăpări, mărunte desincronizări aproape insesizabile. Fireşti, normale...tobarul Frank era uşor supărat (?) era foarte puţin dispus la comunicare şi a avut câteva scurte momente când a "fugit"(expresie de profil bateristic)...Billy Gibbons era puţin mai răguşit decât în e el de la natură, ...Dusty, basistul , era în mare formă şi vocal... Au beneficiat şi de foarte scurte suprapuneri din pupitrul tehnic, doar pentru culoare, când s-au auzit puţin şi clape, secvenţe de câteva zeci de secunde...N-au fost efecte speciale, explozii, numai imagini proiectate pe trei ecrane, aş spune nu foarte spectaculoase, secvenţe din clipuri cunoscute...stativele lor de microfon fiind celebre (zici că-s ţevi de eşapament) îţi luau ochii...Aş putea să afirm că dinspre sală spre scenă venea mai multă căldură decât invers...Nu e un reproş, doar o constatare, după al doilea concert ZZTop văzut de mine.* Am regretat că nu aveau prea multe tricouri XL, pentru că mai mulţi colegi de generaţie au plecat trişti, neîmbrăcaţi...Eu pot spune că sunt norocos şi încap în cele existente, pentru că ţin regim...* Din 1972 încoace această trupă a fost pe piaţa discografică americană...La noi au ajuns primele semnale prin 1973-74 când apărea La Grange...Chiar dacă ZZTop n-a avut nicio piesă de primul loc în Billboard, nici măcar de Top 5, grupul a fost mereu iubit pentru că îmbină inspirat, rock, blues texan, boogie, bună dispoziţie şi foloseşte un marketing inteligent de imagine...În cazul muzicii ZZTop e plăcut să pot observa că o piesă din 1983 (când n-a trecut de locul 37) rupe sălile...Mă refer la "Gimme All Your Lovin"...Deci nu contează decisiv, pentru acest gen, clasamentul vânzărilor...există un public captiv , care ascultă rock, blues, rock'n'roll, care nici în acele vremuri nu avea bani să cumpere atâtea exemplare pe teritoriul american cât să permită ZZTop să ajungă pe primul loc...Mi-au plăcut băieţii de la ZZTop, dar mai mult mi-a plăcut PUBLICUL din Polivalentă. Practic am avut două întâlniri: una cu tinereţea mea muzicală şi alta cu mulţi oameni, alături de care am trăit-o!

Intr-adevar, un concert remarcabil, chiar daca un pic "pour les connaisseurs" - mi-a parut rau ca nu a fost "sold out" ca prin vecini (a fost mai plina sala la Iris).
mie mi-au placut Cri-Gri, e ingrata pozitia de a deschide show-ul cuiva, mai ales cand e vorba de un nume asa mare. poate ca nu s-au potrivit ca stil cu ZZ Top, dar zic ca s-au descurcat onorabil. Sunt de acord ca lumea nu stia - noi am anuntat pe site ca vor fi dar...asta e.

la "numaratoarea cunoscutilor" mai adaug si eu: Marcel Platon - A&A Records, RRA, Radio3net, Teodora Ionescu - Radio Bucuresti, Cristi Donos - Old News, Hanno Hofer - Nightlosers, Laurentiu State - Radio3net, Radu Lupascu - ArtaSunetelor.ro, Marius Popa - Popa's Band.

Cel mai bun concert de anul acesta as putea numi concertul pe care ZZ Top l-au sustinut la Bucuresti. Impecabil!

Nici nu visam a ma naste pe vremea cand ZZ Top luau nastere, dar iata ca am ajuns sa-i vad chiar si in concert.

Pe la 18.30 trecute fix lumea incepuse a se aduna pe la intrarile de la Sala Polivalenta. Biletele inca se mai vindeau la casa, iar nelipsitii bishnitzari erau si ei prin preajma.

Dupa ora 19.00 seara a inceput cu un scurt recital sustinut de trupa Cri-Gri. Deja incepusera sa se ocupe locuri pe scaune, mai sus sau mai jos, mai in spate sau mai in fata, iar multi se pregateau sa-si gaseasca un loc pentru a fi mai aproape de scena. Pentru o trupa cu 40 de ani de muzica la activ in aceeasi formula aveau sa se adune cateva mii bune de oameni de toate varstele, de la copilasii adusi de mana de parinti pana la oameni trecuti de varsta a treia.

Trupa a inceput recitalul cu piesa “Got Me Under Pressure” si a continuat apoi “Waitin’ for the Bus”. O adevarata demonstratie de blues-rock pentru texanii Billy Gibbons, Dusty Hill si Frank Beard a captivat publicul adunat sa isi vada trupa preferata sau doar pentru a rememora perioada anilor ’70 si ’80, timp ce a reprezentat perioada cea mai importanta din existenta band-ului.

Sincera, ma asteptam sa vad sala aproape plina avand in vedere amploarea evenimentului, dar chiar si asa Sala Polivalenta a reunit un public numeros ce a primit cu multa caldura prestatia celor de la ZZ Top. Poate cele mai placute momente pentru un spectator sunt acelea in care artistul comunica cu cei veniti sa-l vada. Americanii au stiut sa se apropie de public demonstrand ca in ciuda vizitei scurte pe plaiurile mioritice au reusit sa invete cateva cuvinte in limba romana. De fapt, nu cred sa fi fost vreo alta trupa straina care sa fi invatat atat de multe fraze in romana si chiar sa poarte o scurta discutie cu una dintre “tehniciene” care i-a inmanat lui Billy Gibbons “the blues-hat”.

Spectacol in adevaratul sens al cuvantului s-a intamplat la Sala Polivalentă. Pentru mine momentul surprinzator a fost acela in care au interpretat “Foxy Lady” a lui Jimi Hendrix, iar pe cele trei ecrane amplasate pe scena rulau imagini ale chitaristului. S-au proiectat atat imagini din timpul concertului, cat si colaje din vremurile de inceput si succes ale trupei si videoclipuri.

S-au mai cantat “Cheap Sunglasses”, “I Need You Tonight”, “Jesus Just Left Chicago”, “Jailhouse Rock”, dar si “Gimme All Your Lovin” si “My Head's in Mississippi” – unele dintre piesele mult asteptate de public.

Prezenta scenica a fost impresionanta. Mult dinamism si multa inventivitate ar fi doua dintre cuvintele ce ar caracteriza show-ul. Bineinteles nu au lipsit chitarele colorate strident si nici cele “pufoase”.

Din punct de vedere al organizarii, locatia nici ca putea fi aleasa mai bine, iar sonorizarea a fost impecabila. Nici macar un semn de microfonie in cadrul concertului sau sa se defecteze ceva. Standurile cu bauturi aveau preturi acceptabile, iar pe cel cu tricouri am preferat sa-l evit... bugetul studentesc nu mi-a permis achizitionarea de “suveniruri”. Aveau totusi produse de calitate.

Ei bine, a fost de departe cel mai bun concert de anul acesta si un concert cum rar vezi in Romania. Felicitarile mele pentru cei care s-au ocupat ca totul sa iasa bine.

* Mai jos am pus cateva poze pentru cei care nu au apucat sa vada live show-ul.

S-auzim de bine,

Diana Pana

(click pe imagine pentru slideshow)



sau http://s343.photobucket.com/albums/o457 ... /ZZ%20TOP/

P.S. LA CONCLUZIILE MELE.
*Am văzut la noi cronici entuziaste, care în bună măsură s-au completat. Am citit ce a scris presa...puţin, subţire...Nu-s convins că e vina ziariştilor. Mai curând a şefilor, care nu consideră importantă o relatare de la un concert ZZTop.
Am văzut şi formularea lui foreverfolk:

*Precizez că fiecare scrie pe cine a văzut şi pe cine consideră cunoscut. Nu adăugăm...Pe unii dintre cei menţionaţi mai sus nu-i cunosc, dar am semnalat că au fost colegi din radio, din presă...Dacă tot l-ai amintit pe M. Platon, era firesc să-l numeşti şi pe Ştefan Naftanailă , care realizează cu Marcel o emisiune de luni seara la RRA, Liviu Zamora a fost şi el şi a scris un text pe site-ul RRA având şi câteva fotografii reuşite, am vorbit şi cu Bogdan Cruţescu şi or fi fost şi alţii...Dar rostul unei cronici de acest gen nu este să promoveze oamenii din media...Oare ei procedează vreodată ca noi?! Ne consideră cunoscuţi?
* Coverul după Jimi Hendrix a fost , într-adevăr ,o mare surpriză plăcută.
* Mi-ar fi plăcut, ca la plecare să spună şi ei o vorbă, acolo, un" pa", un "goodbye", un "see ya", un "la revedere", orice...sunt eu mai tradiţionalist...dar aşa au făcut toţi cei, care ne-au vizitat...

Nu putem compara popularitatea Iris cu cea a trupei ZZ Top. Să nu uităm ce campanie de promovare a avut concertul susţinut de Minculescu & Co şi faptul că veneau după o perioadă grea a lui Cristi. În plus, Iris-ul cântă de mai bine de 30 de ani pentru publicul din România, în timp ce ZZ Top venea pentru prima dată la noi. În ultimii 20 de ani, Iris a avut parte de difuzări la radio şi TV, în timp ce ZZ Top a fost doar pe canalele de profil. De dragul imaginaţiei, cum ar fi un concert Iris la Dallas? Câţi americani ar strânge?

Eu cred că un concert de rock se adresează cunoscătorilor de gen, că doar nu aşteptăm acolo iubitori de folclor sau de manele. Poate că doar atâţi oameni îndrăgesc ZZ Top. Păcat! Sau poate mediatizarea slabă a evenimentului a făcut să nu fie sala plină.

Cred mai degrabă că este o onoare să cânţi în deschiderea unei astfel de trupe. Şi noi am scris pe site că va fi în deschidere Cri Gri. Dar... nu am aflat de la organizatori. Nu am aflat nici măcar de la Ştefan Mardale care cu câteva zile în urmă fusese invitat la Psihologul muzical. Fapt care nu mi se pare normal. Dacă ei (organizatori şi artişti) nu se preocupă, atunci de ce să ne mai mirăm că publicul habar n-are?...