PSIHOLOGUL MUZICAL

Entckidu si Emilia, va multumesc frumos pentru cronici si poze!

PROCONSUL - 10 ANI

Pornesc de la un scurt mesaj postat de membrii formaţiei Proconsul pe propriul blog:

Cum a trecut timpul…
Am implinit zece ani alaturi de voi.
Aproape un milion de kilometri strabatuti cu masina.
7 albume, peste 250 000 de unitati vandute
In jur de 500 000 EUR investiti in echipament (de aceea nu avem vile)
In jur de 2000 de concerte sustinute.
Zece ani in care am avut sansa si onoarea de a ne face mii de noi prieteni.
Va multumim ca ati fost alaturi de noi, si va promitem ca asta a fost abia inceputul

Pe 5 martie, Proconsul a aniversat 10 ani de carieră în Hard Rock Cafe. Clubul a fost neîncăpător pentru toţi prietenii formaţiei şi, bineînţeles, a durat ceva până ce fiecare invitat a fost aşezat la locul său. Mulţi au stat în picioare pentru că nici la bar nu mai erau locuri. S-a ocupat de prezentare trupa Casa Loco. O alegere neinspirată, din punctul meu de vedere. Au vorbit mult şi uneori fără rost, redau (din memorie) un fragment din conersaţie: "Păi la ce spectacole să te mai duci? La Angela Similea sau Mirabela Dauer?!" -"Eu am fost la un spectacol cu Mirabela Dauer şi i-am dat un trandafir, dar era furat din parc!" N-am înţeles nici până acum care a fost rostul acestui schimb de replici, ce legătură aveau cele două cu cei 10 ani ai trupei Proconsul...

Băieţii de la Proconsul au cântat piese de pe toate albumele, am văzut şi filmuleţe scurte de la fiecare lansare în parte. Cătălin Moraru (Roton, casa de discuri cu care au colaborat în tot acest timp) le-a oferit DISCUL PROCONSUL - 10 ANI DE HITURI.

Rar am văzut un public atât de inimos, de receptiv, de cald. Nu l-au lăsat singur pe Bodo la niciun refren. Fie că e vorba de Barosanul, De la ruşi, Cerul (o adevărată explozie de entuziasm), Prima zăpadă, Mi-ai luat inima, Zbor şi multe altele. Cred că nu greşesc cu nimic dacă spun că Andreea Esca este una dintre cele mai înfocate fane ale trupei Proconsul. Pe lângă faptul că a ştiut versurile tuturor pieselor şi că a aplaudat mereu, radia pur şi simplu. Ăsta da fan!

Cea mai comentată prezenţă în Hard Rock Cafe a fost cea a cuplului format din Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil. Mihaela a intrat în club şi l-a aşteptat un pic şi pe Dani (care imediat cum a intrat a strigat un "Bună seara, bună seara!" ca să fie sigur, probabil, că l-a văzut toată lumea). Pe parcursul serii m-am tot plimbat prin club şi pot spune că toţi ochii erau aţintiţi asupra lor. Oamenii le-au studiat toate gesturile şi între piese era loc pentru un mic comentariu la adresa celor doi.

I-am mai văzut pe AG Weinberger, Mandinga, Radu Groza, Mircea Baniciu, Oana şi Viorel Lis, Catinca Roman, Leonard Miron.

A fost un concert pe cinste! La final, am strâns câteva vorbe de la fani:

Georgeta (27 de ani, Bucureşti): A fost o seară frumoasă! Am toate albumele lor acasă şi pot spune că le-am "tocit", atât de mult le-am ascultat. Vreau neapărat un autograf de la ei!
Cati (29 de ani, Bucureşti): Proconsul este o super trupă. Cântecele ei au versuri superbe, iar Bodo le cântă dumnezeieşte! A fost o seară pe sufletul meu!
Jeni (30 de ani, Bucureşti): Pentru mine muzica trupei Proconsul este coloana sonoră a ultimilor 10 ani din viaţa mea! Le mulţumesc că există şi le urez La mulţi ani şi la cât mai multe albume!
Cătălina (22 de ani, Bucureşti): Îl iubesc pe Florin!!! Iubesc Proconsul şi vreu să le urez toate cele bune, La mulţi ani şi cât mai multe albume bune! Aşa cum ne-au obişnuit!
Ionuţ (26 de ani, Bucureşti): Eu am venit aici cu iubita mea, Oana. Ei îi place foarte mult Proconsul şi i-am făcut o surpriză aducând-o în Hard Rock Cafe. De altfel, Cerul este piesa noastră. Am petrecut o seară minunată!
Alina (29 de ani, Bucureşti): Senzaţional concertul! Am răguşit de cât am putut să cânt. M-am îndrăgostit de trupă de când am auzit prima dată Cerul. De atunci este formaţia mea de suflet. Am şi tricou cu ei! Sunt cei mai buni!
Elena (32 de ani, Bucureşti): Vreau să le mulţumesc băieţilor pentru această seară senzaţională! Le doresc mulţi ani înainte şi vreau să ştie că se pot baza oricând pe fanii lor!
Nely (25 de ani, Bucureşti): E cea mai bună trupă pop rock. Au cel mai bun solist, Bodo a fost la înălţime! Bravo băieţi! La mulţi ani!

Multumim, Iulia, pentru relatare! Bravo Proconsul pentru acesti ani si sa fie multi si buni in continuare!
Nu sunt un ascultator al lor, nu e stillul meu, dar apreciez calitatea muzicii si profesionalismul trupei si ma bucur ca mai echilibreaza o balanta in care pe celelalt taler se aglomereaza o multime de muzici siliconate, manele si in general muzica proasta, facuta doar pentru bani.

Aventura mea prin cluburi a continuat pe 6 martie în Casa Studenţilor din Bucureşti unde au urcat pe scenă. Organizatorii s-au gândit la noi, fetele, şi ne-au oferit un spectacol pe afişul căruia scria frumos: Mircea Bodolan, Mircea Vintilă şi Mircea Baniciu . Intrarea: pe usa… dar musai cu esarfa !!. Sala mare a CCS a fost neîncăpătoare, s-a stat în picioare, pe calorifere (noroc că erau reci! ) sau direct pe jos. Chiar dacă le-a fost dedicat, fetele n-au venit singure la concert, şi-au scos din casă iubiţii, soţii, fraţii sau prietenii.

Eu m-am hotărât pe ultima sută de metri să plec de acasă aşa că am şi întârziat un pic. Am grăbit pasul când am recunoscut piesa Un om pe nişte scări. Din repertoriul lui Mircea Vintilă este preferata mea. Bucuria mi-a fost un pic umbrită din cauza "omului" care practic alerga pe scările "comune". Mircea Vintilă mi s-a părut un pic grăbit şi parcă mai puţin dornic de a se face plăcut. Dar... vorba aceea... dacă el nu ne vrea, noi îl vrem. Publicul a cântat în legea lui Popa Nan, Miruna, Cardio, Barca, Adio deci pe curând şi toate celelelate piese arhicunoscute. Mircea a venit fără trupa Brambura, a adus cu el însă un CD pentru a-şi suplini colegii. Astfel că piesele amintite mai sus au fost cântate cu negativ. Şi chiar dacă ne-a lăsat să cântăm multe dintre refrene singuri, nu ne-am auzit. În schimb, din punct de vedere vizual era impresionant: s-a ţinut ritmul cu palmele, iar la piesa Barca o mare de mâini "dansau" în aer într-un balans ameţitor stanga-dreapta.
Cât timp a cântat Mircea Vintilă, un puşti (să fi avut vreo 5-6 ani) a făcut deliciul spectatorilor din primele rânduri. A dansat, s-a plimbat prin faţa scenei şi a avut o tentativă de a urca scările pe scenă. Dar, vigilentă, mămica l-a luat în braţe. Evident, nu putea sta mult acolo.
Între timp, un domn făcea poze de zor: cu Mircea Vintilă din faţă, din profil, de aproape, en contre-plongee, mai din spatele sălii, din nou de aproape. Chiar mă întrebam când va ajunge pe scenă. Răspunsul a venit prompt: în următoarea secundă. După ce Mircea s-a retras, n-a stat mult pe gânduri şi s-a dus şi în culise. Şi dă-i şi fă poze. Văzându-l atât de pornit, Vintilă l-a întrebat dacă nu cumva vrea să îi trimită şi lui câteva. "Desigur! Cum să nu!"
În culise l-am întâlnit şi pe Adi Manolovici care mi-a spus că va susţine un recital vinerea viitoare tot la Casa Studenţilor (găsiţi detalii la Agenda pop-rock, în lista concertelor!). Apoi i s-a adresat lui Ciocu: "Te-am auzit, tot cu chitara electrică, foarte frumos sună piesele! Ai intrat primul în seara asta? Ai deschis pentru domnul Baniciu, nu?" "Desigur! Pentru domnul Baniciu!!", a răspuns Mircea Vintilă cu zâmbetul pe buze.

A urmat Mircea Bodolan cu un recital mai scurt dar foarte bine primit de public. Eu l-am ascultat pentru prima dată pe Bodolan când a venit anul trecut la Psihologul muzical. Are o voce extraordinară. Vinerea trecută a reuşit să ne transpună într-o altă lume, creând o atmosferă specială. Cel mai mult mi-au plăcut Fata din vis şi Rănitul dintre linii.

Când şi-a făcut apariţia Mircea Baniciu sala a explodat! S-a aplaudat, s-a fluierat, unii au observat ceva kilograme în plus... Vreau să vă spun că a fost cel mai frumos recital al lui Mircea Baniciu pe care l-am văzut în viaţa mea! A comunicat cu sala aşa cum nu l-am văzut niciodată! Era un băiat care chiuia de fiecare dată când Baniciu încerca câteva acorduri la chitară. Aşa că au avut un schimb de "replici" absolut fabulos! Piciul nu putea rămâne indiferent la atâta voie bună, astfel că nici n-au realizat părinţii când a urcat scările şi s-a aşezat în fund pe marginea scenei. Avea în mână o maşinuţă cu care se juca. Mircea l-a văzut, l-a întrebat dacă vrea să cânte. Culmea, a zis da, n-a făcut-o, dar a dat dovadă de deschidere la orice propunere. Rectific. Nu l-a orice propunere. Când l-a întrebat Mircea dacă îi dă lui maşinuţa a zis Nu! Concluzia? A învăţat de mic ce trebuie. Maşina şi.... nu se împrumută niciodată!.

Ne-a povestit şi din perioada Pasărea Colibri: Vintilă m-a rugat să-i spun lui Pittiş să nu mai cânte peste el pentru că Florian cânta mai tare şi îl acoperea. Mă pune dracu' şi îi spun lui Pittiş, care spune: "Bine!..." Începem recitalul şi ajungem la Popa Nan, ştiţi cum cântă el... (şi ne exemplifică puţin la chitară şi cu vocea ). Şi... începem... Vintilă nimic... se uita în stânga, în dreapta... La un moment dat exasperat îl întreabă tocmai pe Pittiş: "Cum începe? Cum începe?" Şi Pittiş spune calm: "Cu primul vers, desigur!"
Înainte de Mica Ţiganiadă ne-a povestit o întâmplare de la Sibiu. A venit unul cu lanţuri şi cu dinţi de aur... ştiţi când a zâmbit s-a făcut lumină în sală. Şi m-a întrebat ce spunem noi acolo în cântec, mâncaţi-aş! Şi eu i-am răspuns: Păi, dacă voi nu ştiţi, noi de unde să ştim?!
Andrii Popa, Vara la ţară, Eşarfa (piesă cerută de majoritatea fetelor din sală) sunt câteva dintre piesele cântate cu patimă de spectatori. A fost o încântare acest recital şi, la final, a fost singurul care a revenit pe scenă. La bis ne-a îndeplinit o altă dorinţă interpretând Nunta (melodie cerută pe tot parcursul mini-concertului).

si cum la Casa Studentilor am ajuns si eu... va las cate o poza cu fiecare dintre cei 3 Mircea (in ordinea aparitiei pe scena..... Vintila, Bodolan, Baniciu)







Observ ca lui Mircea Baniciu ii place sa intre ultimul pe scena... e singura varianta in care poate avea bis... deja l-am vazut de 2 ori intr-o saptamana, ultimul in program si singurul cu bis...

Super Metal Live V

Cum as putea descrie aceasta editie de Super Metal Live?
Ei bine, din punctul meu de vedere mult mai bine organizata decat alte seri din Live Metal Club. Parerile vor fi impartite ca dupa fiecare concert.
Evenimentul a avut cap de afis lansarea Inopia, iar printre ceilalti invitati s-au numarat Tiarra, Magica, True Mind si Fortress of Faith.
Seara a inceput cu recitaluri Fortress of Faith si True Mind, la care din pacate nu am apucat sa ajung, dar din ce am auzit de la cei care fusesera acolo au avut o prestatie onorabila avand in vedere trupele ce urmau sa cante.

Inopia au incalzit puternic publicul pentru ceea ce avea sa urmeze. Fiind lansarea albumului “Monuments of Sadness”, trupa a oferit celor veniti un recital cu demn de toata lauda, astfel ca la sfarsit nu se putea fara bis la piesa “Empire falls”. Pentru cei curiosi, dar si pentru cei mai putin norocosi care n-au apucat sa ajunga asera la concert, recomand albumul “Monuments of Sadness”, cele 6 piese - “Requiem”, “Beyond castel's walls”, “Tribute”, “Empire falls”, “Abigor” si “Epitaph” sigur vor fi pe placul amatorilor de epic metal cu influente din muzica clasica. Felicitarile mele pentru Claudia (clape, voce), Stefan (voce), Salex (chitara), Georgiana (bass), Paul (vioara), Andrei (chitara solo) si Gomez (tobe) si bafta multa in continuare!

A urmat apoi recitalul celor de la Tiarra. Un Intro frumos cu mult fum pe scena si aplauze din public, urmat apoi de piese ca “Everything For Her”, “In the Arms of An Angel”, “Hard to let go” si bineinteles mult asteptata “Ielele” pe care cei veniti la concert au cerut-o inca de la inceput. Vocea Andei s-a auzit foarte bine pe toate piesele, la fel si vioara si violoncelul. Cantarea celor de la Tiarra s-a incheiat cu un frumos “Multi ani traiasca!” pentru Tudor, chitaristul trupei. “Sa ne traiesti Dorele!” i-a urat Indianul, celalalt vocal al trupei.

Veniti din toata tara, fanii celor de la Magica devenisera tot mai nerabdatori in timp ce se facea schimbarea de instrumente.
Iata si momentul mult asteptat. Magicii au inceput in forta, pentru ca momentul culminant sa fie piesa “Ice Queen” cover dupa Within Temptation. S-au cantat atat piese de pe albume mai vechi cat si de pe ultimul album, cum ar fi “Don't wanna kill”, “They stole the sun”, “This is who I am”, “Bittersweet Nightshade” si “All Waters have the Colour of Drowning” (preferata mea :-D ). La bis s-a cantat iarasi impreuna cu publicul piesa “Ice Queen” si cand se parea ca recitalul se va incheia, fanii au reusit sa-i aduca pentru a doua oara pe scena la bis pe cei de la Magica pentru “The Final Countdown” a celor de la Europe.

Asadar, concluziile pentru aceasta seara – s-a cantat frumos, s-a cantat cu publicul, s-a interactionat cu publicul si asta a facut diferenta. Un spectacol in care oamenii vin si canta pe scena fara sa schiteze gesturi catre cei veniti sa ii vada e sec, lucru care nu s-a intamplat la aceasta editie de Super Metal Live. S-a auzit bine mai tot timpul multumita Green Sound Team, care in ciuda acusticii din Live Metal Club au stiut sa regleze bine butoanele de sunet. O seara cu multa lume de toata varstele si cu bilete ar fi trebuit sa valoreze mai mult de 15 lei.
Felicitari pentu organizare Green Sound Team si Live Metal Club.

Mai jos am postat un link cu ceva poze de-aseara.
Enjoy it!

http://s343.photobucket.com/albums/o457 ... %20Magica/

\m/
S-auzim de bine!

Diana Pana

Bravo Diana şi mulţumiri! Nu ştiu dacă toată lumea cunoaşte trupele, despre care ai scris.Poate câteva date scurte, n-ar strica!

Casa de Cultură a Studenţilor reloaded

Ştiţi ce mă "omoară" pe mine la un text? Începutul... Da! Adică, iată-mă după o seară superbă petrecută la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, cu o mulţime de lucruri de povestit dar fără "acel început"... Sigur aş putea să încep cu faptul că Preoteasa se relansează printr-o serie de concerte gratuite care se vor desfăşura în fiecare vineri. Ne aflăm în a treia săptămână deja. Totul a început în săptămâna dedicată doamnelor şi domnişoarelor cu cei 3 Mircea (Vintilă, Bodolan şi Baniciu), apoi a venit rândul rockerilor: Adi Manolovici Sindykate, Timpuri Noi, Taxi şi Parlament, şi am revenit la folk în această joi (o excepţie de la regula casei, nu puteau participa artiştii vineri) cu Ducu Bertzi & Mihai Neniţă, Zoia Alecu şi Vasile Şeicaru.

Despre prima seară v-am povestit. La rock am lipsit dar, joi (19.03) am revenit cu drag în Preoteasa. Sala era la fel de plină ca data trecută. Public divers. Tineri veniţi „în gaşcă”, oameni trecuţi de 40 de ani, care (re)vin cu emoţie în clubul studenţilor. Nelu Constantin (47 de ani) îmi mărturiseşte că aici se află practic toată tinereţea lui: „Ce spectacole vedeam aici când eram student! Mă îndrăgosteam în fiecare seară de câte o fată. Ne simţeam bine aici pentru că muzica era mereu bună. Mă bucur că au reluat tradiţia. E bine că măcar o dată pe săptămână putem intra gratuit şi putem vedea un spectacol pe cinste. Am fost la toate cele 3 concerte. Mi-a plăcut Baniciu, mi-a plăcut şi seara de rock. Îi aştept, însă, şi pe greii Semnal M, Iris, Celelalte Cuvinte, Compact.”

Nici acum n-am găsit un loc pe scaun, aşa că am sprijinit un stâlp toată seara. Puţin după ora 19.30 (cea trecută pe afiş) şi-au făcut apariţia pe scenă Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă. Au cântat fără să le pese că e cineva să-i asculte şi au creat o atmosferă deosebită. Sala a izbucnit în aplauze la piese precum Când s-o-mpărţit norocul (au cântat-o din suflet, semn că toţi suntem deficitari la acest capitol), la finalul căreia Ducu a zis cu zâmbetul pe buze: Super! , Floare de colţ, M-am îndrăgostit numai de ea. Podeaua a început să vibreze în acordurile maramureşene şi Mihai Neniţă ne-a cucerit pur şi simplu. A avut câteva momente în care a „dialogat” cu cei din sală prin intermediul viorii.
Spre final, Ducu ne-a anunţat că pe 6 aprilie se va lansa la Teatrul Bulandra un album-document înregistrat într-un concert alături de Marius Baţu, Mihai Neniţă şi Florian Pittiş în urmă cu 2 ani. În toamnă va apărea şi un DVD cu acest concert. Recitalul lui Ducu s-a încheiat cu piesa lui Dan Andrei Aldea, Cântecul bufonului.

Zoia Alecu a venit pe scenă cu un car de emoţii. Organizatorii îi aduseseră şi un scaun. Dar nu l-a vrut. S-a gândit în schimb, că ar fi un suport bun pentru sticla de apă... A încercat să o aşeze... Nu... nu prea stătea... Şi nici scaunul nu era în poziţie corectă. Chitara atârna de gât... Reuşeşte până la urmă să mute scaunul mai într-o parte... Mai încearcă cu sticla... Nu... tot nu vroia să stea. Concluzia artistei: "O să cadă până la urmă! Dar măcar să nu cazi până termin eu de cântat". În sfârşit, o sprijină de spătarul scaunului. Gata, acum e bine. Şi începe cu Les chansons de Ritza (dintre cele noi a fost cel mai bine primită de public), piesă de pe noul album. În total, a cântat de pe albumul Cărări de maci (lansat în luna februarie) 7 piese: Iar e lună plină, Paradoxuri, Se întâmplă (publicul a reţinut rapid refrenul şi a cântat cu ea acapela), Pe ce lume sunt, Imnul somnoroşilor şi melodia care dă titlul CD-ului (interpretată la bis, ultima din recital).

M-am bucurat când am văzut reacţia oamenilor la piesele noi. Cei mai mulţi dintre spectatori erau atenţi la texte, s-a râs, s-a aplaudat şi unii s-au încumetat să cânte un refren sau două alături de ea. Fiind un concert gratuit nu au lipsit din sală nici specimene dubioase care nu au avut altceva mai bun de făcut decât să pălăvrăgească vrute şi nevrute deranjându-i pe cei din jur. Sincer, cred că sala ar fi fost la fel de plină dacă exista bilet... Aşa cel puţin ar fi venit doar cei interesaţi de spectacol. Zumzetul din sală a ajuns, evident, şi până la Zoia care a spus: "Vreţi să vă cânt fără microfon?" Sigur că am fi vrut, câţiva şi-au şi exprimat această dorinţă. Răspunsul a venit prompt: "Dar trebuie să faceţi linişte!" Aşa cum vă aşteptaţi mesajul nu a ajuns la cei vizaţi şi din momentul acela am simţit cum se revărsa ura spectatorilor-autentici către "intruşi". Degeaba au fost atenţionaţi, şi-au văzut de bere şi de poveşti în continuare.

Din public i s-a cerut să cânte şi Vino aici. Bineînţeles, ne-a îndeplinit dorinţa. I-am cerut cu toţii insistent un bis Zoiei. A revenit şi a cântat acapela Frică mi-e că mor ca mâine (Maria Tănase), aşezată pe marginea scenei, pentru a fi mai aproape de noi. Apoi, ne-a mărturisit că în culise organizatorii i-au amintit că nu a cântat tocmai piesa care dă titlul noului album, Cărări de maci. Aşa s-a încheiat întâlnirea noastră cu Zoia. A primit şi flori. Din dorinţa de a o prinde încă pe scenă, o doamna a alergat cu buchetul de flori şi s-a împiedicat. Nimic grav, însă.

Seara s-a încheiat cu un super recital susţinut de Vasile Şeicaru. Spre deosebire de Zoia, el nu a cântat decât două piese de pe albumul care va fi lansat pe 9 aprilie (Din cuvintele concrete, din iubirile secrete şi În oraşul cu floare de tei - cea care dă şi titlul CD-ului). Şi-a pigmentat recitalul şi cu câteva coveruri: Vânare de vânt, Vinovaţii fără vină, Dona, dona, Frumoasă-i vecina noastră, Cocoşul şi găina (nu sunt sigură că aşa se numeşte, oricum este foarte hazlie piesa, o ştiu de când mergeam pe munte - o cântau toţi în drumeţii ). Eu am plecat de acolo fredonând Aruncarea în valuri. De fapt şi acum îmi sună în minte. Vasile s-a simţit foarte bine alături de noi (şi spun cu mâna pe inimă că sentimentul a fost reciproc) astfel încât a răspuns imediat afirmativ îndemnului venit din public: "Stăm până dimineaţa!!!!" Şi nu e glumă, publicul ar mai fi stat mult şi bine.
Alina şi George (21 şi 24 de ani): „Noi am sta şi până dimineaţa. Vasile Şeicaru are piese frumoase, cu versuri adevărate. Îmi place de exemplu Din prea mult sau prea puţin, Antiprimăvara, Aruncarea în valuri. Interpretează mişto şi Vinovaţii fără vină. Pittiş este preferatul meu. A fost amintit şi de Ducu Bertzi. Şi chiar mă bucur că va apărea un album-document, aşa cum l-a numit Ducu.”
Andrei Costea (39 de ani): „Am venit cu soţia, nu prea ieşim şi mi s-a părut o ocazie bună pentru a ne relaxa. Mai ales că ne place muzica şi în special de Vasile Şeicaru. Am descoperit-o şi pe Zoia Alecu cu această ocazie. Are versuri interesante. A fost o seară plăcută. O să mai venim cu siguranţă!”
Mădălina Soare (25 de ani): „M-am simţit foarte bine în această seară. Am venit cu câţiva prieteni. De altfel, am fost şi la concertele anterioare. Îmi place muzica rock şi folk. Pe Ducu Bertzi chiar nu-l mai văzusem de mult. Nici pe Vasile Şeicaru. O să fiu aici şi pe 9 aprilie pentru că vreau să am noul album”.
Alin Negoiţă (18 ani): "Îmi place să vin la Casa Studenţilor. Seara aceasta e fost specială din două motive: în primul rând am avut ocazia să îl văd pe Vasile Şeicaru care e cam scump la vedere cu publicul din Bucureşti, şi în al doilea rând mi-am luat un aparat foto nou şi acum l-am încercat pentru prima dată. Au ieşit foarte bine fotografiile. Aşa că sunt de două ori fericit!"

Închei spunându-vă că săptămâna viitoare, vineri, vor urca pe scena Casei de Cultură, cei de la VH2. Intrarea este liberă.

foarte detaliata relatarea Iuliei , asa ca eu va las cateva poze...

Multumim!