PSIHOLOGUL MUZICAL

Alina Manole a lansat albumul "Luna Pătrată"

Pe 28 martie, Alina Manole a susţinut un concert la Teatrul "Ion Creangă" din Bucureşti, prilejuit de lansarea albumului Luna patrată . Spectatorii-plătitori de bilet au luat cu asalt micuţa sală de teatru, astfel că la ora începerii (19.30) concertului cu greu mai găseai un loc liber.

Concertul este dedicat fiecăruia dintre dvs pentru că veniţi la concerte, plătiţi bilete şi susţineţi tinerii artişti, a spus Alina vizibil emoţionată, apoi şi-a cerut scuze pentru că a întârziat o jumătate de oră din cauza unor probleme tehnice, asigurându-ne în acelaşi timp că a rămas o persoană punctuală.

Pe durata recitalului scena a fost inundată de culori precum roşu intens, roz, albastru, verde iar la final am rămas aproape în beznă respectând astfel şi Ora Pământului. Doar un reflector mai pâlpâia pentru ca Alina să poată vedea versurile.

Este primul concert al Alinei Manole la care particip şi... mi-e greu să vă descriu legătura dintre public şi artistă. E ca atunci când stai, într-o noapte friguroasă de iarnă, la gura sobei şi asculţi muzică în surdină, la lumina flăcărilor. Piese de atmosferă, versuri frumoase şi o voce, cea a Alinei Manole, care nu te poate lăsa indiferent. Cântă foarte frumos! Vocile spectatorilor au răsunat puternic la piese precum Aşa şi-aşa şi Luna pătrată.

Mie mi-a plăcut foarte mult piesa Prietenul invizibil care a beneficiat şi de un număr senzaţional de step oferit nouă de actorul Adrian Nour (membru al companiei Passe-Partout condusa de Dan Puric).

La final, munţii de flori, tonele de pupici şi aplauzele îndelungi au determinat-o pe Alina să îşi ia din nou chitara şi să-şi cheme colegii din nou pe scenă pentru alte două melodii: Ţi-aş desena şi Luna pătrată.

Pe parcursul concertului s-au aflat alături de Alina Manole: Adrian Cristescu - pian, Tudor Olaru - bass, şi invitaţii speciali: Dragoş Şerbănescu (contrabasist, şef partida Orchestra de Camera Radio, component al formatiei Highlight Kenosis), Dan Nicolau (trompetist, absolvent al Conservatorului bucureştean, un instrumentist care a făcut parte din numeroase proiecte muzicale de jazz), Mircea Ungureanu (chitarist, membru al formaţiei Za’Duff).

Pe lângă piesele de pe albumul Luna Pătrată, artiştii au interpretat şi melodii în primă audiţie. Am ascultat următoarele piese:
Amantele, Detalii, Despre mine, Colinda copacului, Cutia Pandorei, Prietenul invizibil, Sirene, Căsători în stil american, Iar şi iar, Niciodată inger, Duel cu greiere, Dragoste în trei, Iubit de mi-ai fi fost, Aşa şi aşa, Luna pătrată. La bis: Ţi-aş desena şi Luna pătrată.

Pentru cei care nu ştiu prea multe despre Alina Manole. Vă las câteva repere.

Data nasterii: 21.03.1977
Profesia: Sociolog
Realizator şi prezentator al emisiunii de folk “Luna Pătrată” la Radio Lynx (în fiecare duminică, ora 18:00)


Se caracterizează simplu:

Sunt, pe cât pot, un om bun.
Sunt, pe cât se poate, un om norocos.
Sunt, pe cât mi-e limita, un om rezistent.
Sunt, pe cât mi-e voia, omul care sunt.
Sunt, pe cât ma duce sufletul, un om care cântă.

Despre muzica pe care o oferă publicului spune:

În piesele mele vorbesc despre practica iubirii, despre amante şi divorţuri, despre îndrăgostiţi teribili care împart luna şi o transformă în Luna Pătrată, despre greieri, carabuşi şi alte vietăţi simpatice, despre lumina după-amiezelor şi ploile inimii. Îmi revendic mai mult apartenenţa la muzica folk, dar poezia este inseparabila de muzica mea. Toate piesele sunt scrise de mine, special pentru publicul frumos şi mult de folk. Cred că dispariţia oamenilor de folk şi a publicului de folk este un mit. O dovedeşte numărul mare şi constant de oameni pe care îi văd la concertele pe care le susţin în cluburile bucureştene sau în participările la diverse festivaluri de muzică de gen. Despre folkul tânăr: nu există vârstă pentru folk, există doar oportunităţi, mai mari sau mai mici, pentru cei care vor să cânte.

Activitate artistică:
*Peste 60 de concerte in Bucuresti: Artjazz, 100 Crossroads, Club El Comandante, Spice Club, Backstage, Iron Club, Big Mamou, Club A, Prometheus şi altele
*Ultimele recitaluri festivaluri folk (în cadrul Festivalului Naţional de muzică folk “Om Bun”, Folk You 2007, Festivalul Sighişoara 2007)

Premii:
*2006 – locul II în cadrul Festivalului de Muzică Tânără Prometevs, Sf. Gheorghe, Delta Dunării
*2003 – premiul I la festivalul “Toamna castanilor” Ploieşti
*1999 – trofeul “Om bun”, Festivalul Naţional de Muzică Folk “Om Bun”
*1998 – premiul “Anda Calugăreanu”, Festivalul National de Muzica Folk “Om Bun”

Aparitii discografice:
*Materiale discografice ale Fundatiei “Om Bun” - Promisiuni vol.1 (1999), Promisiuni vol.2 (2000)
*Album folk-jazz “Luna Patrata”

Altele:
· Membru “Gashkademia de folk”
· Membru al trupei Contrapunct (2000-2001);
· Textier şi backing vocal: trupa Circa 7

Vă las şi câteva piese de-ale Alinei.

Alina Manole - Colinda Copacului (piesă cu care a câştigat Trofeul Om Bun)

http://www.youtube.com/watch?v=-VEtziV07F4

Alina Manole - Luna patrata

http://www.youtube.com/watch?v=vepTnfqgqpE

Alina Manole - Prietenul invizibil

http://www.youtube.com/watch?v=lu0CEJvlnjw

De mult am zis ca o sa scriu si aici, dar ma tot luam cu altceva si nu mai apucam, Felicitari Iulia si tuturor pt cronici, le-am citit .... superbe, Emilia ... sa-ti traiasca aparatul si sa te bucuri de el , multam' de poze.

Mersi, nico....... pentru urarile adresate aparatului .... si cateva poze in completarea textului Iuliei...

Multam' frumos pentru povesti si poze

Deci Alinutza este geniala. Imi pare rau ca n-am ajuns, dar promit sa merg la urmatorul concert al Gashkademiei in Crossroads sau unde-o fi .

Holograf la Sala Polivalentă

Am ajuns la Polivalentă cu câteva minute înainte de începerea concertului. Am păşit grăbită în sală şi pentru o secundă am amuţit. Tribunele erau înţesate, m-am uitat de jur împrejur încercând să cuprind marea de oameni. Unii stăteau pe scaune dând senzaţia că sunt inerţi, alţii făceau fotografii, îşi strigau prietenii sau îşi aranjau hainele pe scaune. Abia dacă zăream un loc liber. Public feminin în mare măsură. Pe gazon, vânzoleală mare. Un du-te vino ameţitor. Deh, oamenii îşi făceau provizii de apă sau produse de ronţăit. Un imens pupitru de sunet trona în mijlocul sălii. Mi-am căutat un loc strategic pentru a vedea cât mai bine ce se petrece pe scenă şi a am aşteptat cuminte. Aproape de ora 20.00 publicul a avut o izbucnire sănătoasă chemându-şi pe scenă preferaţii. Şi au venit imediat. Prima piesă - Ştiu cine sunt. Aproape fără pauză urmează Suflet pereche şi Primăvara începe cu tine. În sală delir. În special la cea din urmă piesă. Dan Bittman ne salută, ni-l prezintă pe Nuţu Olteanu, primit foarte bine de spectatori, şi apoi ne aruncă în butoiul cu nostalgie cu piesa Dragostea mea. Incredibilă reacţia sălii, de nedescris senzaţia pe care o ai atunci când auzi atâtea persoane cântând cap-coadă o piesă. De altfel, am tot avut ocazia să experimentez acest "feeling" pentru că fanii Holograf asta fac pe tot parcursul unui concert: cântă tot, cântă tare, cântă bine şi cu suflet.

Preţ de câteva piese (Singur pe drum, Umbre pe cer, Oriunde te vei afla, solo-ul lui Nuţu şi melodia Jump din repertoriul Van Halen) ne-am întors în timp, înainte de '90 când Holograful scria istorie la Costineşti. "Pe atunci, Holograful cânta mult rock", mărturiseşte Dan. Şi-a amintit de momentul în care Nuţu i-a anunţat că pleacă din ţară. Se aflau la hotelul Forum şi... au plâns "ca nişte copiii", îşi aminteşte Dan cu emoţie. În tot acest timp, pe cele trei ecrane uriaşe se derulau fotografii din perioada respectivă pentru a sublinia şi mai bine momentul deosebit la care asistam.

Marius Baţu a fost invitat pe scenă şi Romeo Dediu, Mugurel Vrabete & Dan Bittman au luat loc pe scaune şi ne-au oferit un moment unplugged. A început Marius cu 2.000 de ani. N-au cântat piesele în întregime, doar strofă-refren. Vocea lui Dan s-a contopit cu cea a spectatorilor şi astfel, a fost şi mai mare încărcătura emoţională a unor melodii precum: Eşti aşa frumoasă, Dimineaţă în altă viaţă, N-am iubit pe nimeni, Fără ea, Te voi iubi, Ochii tăi. La un moment dat, a revenit pe scenă Nuţu Olteanu (care şi-a schimbat tricoul verde cu unul negru), şi Dan i-a oferit locul lui pe scaun, rămânând astfel vocea a doua. Nuţu a interpretat piesa Noaptea (din repertoriul Iris, compoziţia lui), care a fost dedicată lui Cristi Minculescu, în semn de susţinere morală pentru un bun prieten.

Când chitările electrice au revenit pe scenă, am auzit acordurile piesei Vreau o minune. Primul refren a adus o "ploaie" de conffetti peste spectatori. Isterie generală, deja nimeni nu mai stătea jos. După Ţi-am dat un inel, şi-au luat "la revedere". Aplauzele, ţipetele, fluierăturile şi faptul că trepida sala din cauza tropăitului au fost elemente convingătoare şi au adus trupa înapoi pe scenă. Din nou Primăvara începe cu tine şi apoi... Banii vorbesc cu... Ogăraru la baterie. Da, da. Nu glumesc! Edy Petroşel şi-a schimbat tricoul înainte de piesă. A luat unul de învingător: nr. 2 al echipei Steaua Bucureşti. Aşa s-au încheiat cele două ore petrecute alături de Holograf.

Am plecat acasă fredonând noul single. Şi nu eram singura. Aproape toţi fredonau ta-na-na-na-na-na în timp ce încercau să se strecoare printre maşini. Câteva sute de metri mai departe, am văzut pe alţii care verificau înregistrarile făcute cu telefonul mobil. Păreau mulţumiţi!

Nuţu Olteanu rules!!!

Despre Nuţu Olteanu nu ştiam prea multe. Însă, ştiam destule astfel încât să devin curioasă şi să-mi doresc să-l văd într-un concert. M-a impresionat! Nu seamănă cu ceea ce am văzut la niciun alt chitarist de la noi. Se mişcă mult pe scenă, cântă vocal, comunică cu ceilalţi colegi, aleargă, sare şi cântă la chitară în acelaşi timp! I-a atras în jocul lui şi pe Mugurel şi pe Romeo cu care s-a alergat pe scenă şi a dat din cap pe ritmul muzicii. Momentul lui solo (Addagio al lui Albinoni) a fost senzaţional. A urmat un fragment din The Final Countdown - Europe (mi-aş fi dorit, sincer, să o cânte pe toată), apoi Jump - Van Halen (cu restul trupei alături). Reacţia publicului: de nota 10! Poate primirea călduroasă de care s-a bucurat, îl va face să mai revină în ţară în concerte.




După concert, spectatorii au dat verdictul:

Elena (24 de ani, Bucureşti): Este foarte tare Nuţu Olteanu!!! Are fiţe de chitarist şi îmi place mult. Nu l-am mai văzut până acum în concert şi nici nu ştiu prea multe despre el. Dar mi-a plăcut. Concertul din această seară a fost excepţional, aşa cum sunt toate concertele Holograf.

Costi (22 de ani, Bucureşti): Mie mi-au plăcut în special momentele în care.... nu s-a cântat. (râde!!) În sensul că mi-a plăcut mult de tot Holograf cu două chitări şi m-a impresionat Nuţu! A fost o seară frumoasă!

Camelia (28 de ani, Bucureşti): Eu vin doar la concertele Holograf din sală. Atmosfera cu public plătitor este cu totul deosebită! Nu-mi plac concertele în aer liber la miros de mititei. Ceea ce am văzut în seara aceasta este Holograful care mă face să vibrez. Sunt senzaţionali cu toţii şi au publicul pe care îl merită!

Raluca (19 ani, Bucureşti): Au fost momente când mi s-a părut că băieţii au ieşit din „starea de rock”, dar Nuţu Olteanu a dinamizat show-ul. Este un super chitarist. Eu de fapt sunt fan Iris şi auzisem de el de la tata dar nu îl ştiam. Acum, ce pot să spun? Îmi place de el de mor!! Mi-aş dori să revină la Iris!!!

Nicoleta (27 de ani, Bucureşti): Dan este acelaşi solist simpatic şi sexy pe care îl ador!Super tari şi fotografiile din trecut. Concertul a fost extraordinar! Bravo Holograf!

Cristina (29 de ani, Bucureşti): Mi-a plăcut că au pus în scenă un show dinamic, mi-a plăcut decorul şi cred că au închis gura celor care îi acuzau că sunt trupă pop. Şi încă ceva: a fost foarte frumos gestul lor de a cânta o piesă pentru Cristi Minculescu. Îi felicit pentru idee!

Ancuţa (40 de ani, Bucureşti): În general nu ratez concertele Holograf. Tinereţea mea se leagă de această trupă. Şi seara aceasta a fost cu atât mai deosebită cu cât au vorbit şi despre Costineşti. La un moment dat chiar am simţit că mă întorc în timp şi îi aud vocea lui Andrei Partoş la Radio Vacanţa Costineşti când îi prezenta pe cei de la Holograf. A fost o perioadă care are un loc aparte în memoria mea afectivă.

Liliana (38 de ani, Bucureşti): Sunt foarte fericită! N-am mai petrecut de multă vreme 2 ore alături de trupa mea de suflet. M-a impresionat momentul unplugged dar, mi-aş fi dorit să cânte piesele în întregime! În rest, totul a fost ca la carte!

Ioana (49 de ani, Bucureşti): N-aveam niciun dubiu că va fi o seară deosebită. Dar a fost mai bine decât mă aşteptam! N-am mai văzut Holograf cu Nuţu Olteanu de la Costineşti! A rămas la fel de energic. Bravo lui! Eu sper să revină în trupă! Au fost nemaipomeniţi astăzi!

Iustina (23 de ani, Bucureşti): Au fost bestiali băieţii! Mie îmi place la nebunie de Edy Petroşel şi când l-am văzut şi cu tricoul Stelei! Mamă-Doamne!!! Am făcut o tonă de poze, am înregistrat şi abia aştept să ajung acasă să văd ce a ieşit!

Lista completa a pieselor

1. Ştiu cine sunt
2. Suflet pereche
3. Primăvara începe cu tine
4. Dragostea mea
5. Singur pe drum
6. Umbre pe cer
7. Oriunde te vei afla
8. Moment Nuţu Olteanu – solo (Addagio al lui Albinoni, The Final Countdown, Europe)
9. Jump (Van Halen)
10. Doar o viaţă nu-mi ajunge
11. N-am ştiut
12. Şi băieţii plâng câteodată
13. Romeo şi Julieta
14. 2.000 de ani (unplugged)
15. Eşti aşa frumoasă (unplugged)
16. Dimineaţă în altă viaţă (unplugged)
17. N-am iubit pe nimeni (unplugged)
18. Fără ea (unplugged)
19. Te voi iubi (unplugged)
20. Noaptea (Iris) - (unplugged, voce - Nuţu Olteanu)
21. Ochii tăi (unplugged)
22. Vreau o minune
23. Undeva departe
24. Să nu-mi iei niciodată dragostea
25. Ţi-am dat un inel
BIS:
26. Primăvara începe cu tine
27. Banii vorbesc

Iulia, eu iti multumesc in primul rand pentru randurile (+poza!) despre Nuţu Olteanu! E prima oara cand il vad intr-o imagine. Pentru mine e in primul rand unul din eroii de pe albumul Iris I.

Iulia !!!
Sper sa ajunga si prin tara !!! Ii astept pe la Bacau de vreo 2 ani ...

Nu am multe de adăugat la cele scrise de Iulia. Foarte completă relatarea. Fotografia cu Edy am făcut-o în culise. Tricoul e de la Ogăraru şi are toate autografele echipei.



*Băieţii erau mulţumiţi de atmosferă, obosiţi şi fericiţi că a fost sală plină. Erau acolo, la cabine, Gabi Cotabiţă, Mircea Baniciu cu soţia, fostele mele colege de revistă, Anca Lupeş, Orlanda Deladi (implicate în organizare şi promovare de spectacole), Geanina Olaru cu copilul, Iulia Vântur, Aurel Mitran (omul cheie al organizării) şi mulţi oameni de radio, tv şi presă. Fireşte că erau şi soţiile membrilor grupului. Nuţu era cel mai asaltat pentru că vine mai rar în ţară şi pentru că a trezit amintiri. Am început cu sfârşitul.
*E de remarcat faptul că sunetul s-a dres din mers. Doar la prima piesă a fost un mic dezechilbru. Claudiu este un adevărat maestru de sunet şi lucrează cu Holograf de o viaţă. Apoi totul a mers fără probleme. Echipa de profesionişti de la Stage Expert nu dă rateuri la astfel de evenimente. Cele două ecrane laterale se vedeau foarte bine. Fireşte şi ecranul central, care a oferit video-clipuri, fotografii din tinereţea băieţilor, efecte.
Grupajul anilor 80, cel legat de Costineşti, a fost recepţionat de mai puţină lume. Cei din jurul meu cu siguranţă au retrăit momentele tinereţii cu emoţie maximă. Eu am auzit acele piese zilnic, în turnee, dar şi la mare, când ajungeam la cântările lor. Trupa suna mult mai hard la vremea respectivă, dar în timp a câştigat în melodie, în sensibilitate şi simţ comercial. A rămas oricum o trupă rock, orice ar spune tendenţioşii. S-a simţit emoţia la maxim tocmai la fazele care ţineau de Costineşti, la intervenţiile lui Nuţu. El e neschimbat, ca atitudine ca mod de manifestare, dar cântă mult mai bine la chitară. E un perfecţionist. Nu pot vorbi decât la superlativ-subiectiv, pentru că în turnee eram adesea colegi de cameră, fiind şi colegi de zodie. Momentul plecării lui Nuţu în Suedia a fost unul foarte dificil pentru trupă. Toţi au fost marcaţi, semn că se sudase o echipă extrem de omogenă la acea vreme.
M-a impresionat sala, majoritar feminină, pentru dăruirea cu care cânta toate piesele. Poate cu mai multă energie decât acum doi ani (când a fost acel accident al lui Dan).
Am avut surpriza (plăcută, desigur), să fiu abordat de oameni, care au venit din ţară şi care au prins spectacole Holograf, prezentate de mine în 1986-87. O trupă, care rezistă cu demnitate pe piaţa muzicală, cu inteligenţă şi foarte des cu o mare plăcere de a cânta în faţa unor săli pline cum nu prea vedem la artiştii români (fără deschidere). Un brand care merită respectul câtorva generaţii şi-l primeşte.
Bunăstarea publicului de Holograf reiese şi din cele 50 de minute de aşteptare a cuiva cu maşina, până a putut coborî din faţa Polivalentei. E jenant că nu avem o sală frumoasă cu 15.000 de locuri, cu o parcare încăpătoare pentru vreo 5000 de maşini. Din acest motiv mulţi spectatori pleacă înainte de final. Şi e mare păcat!